Logo bio-infomedia.ro

Virusurile pot omorî larvele viespilor parazite

Omidă
Un grup de proteine găsite în unele virusuri de la insecte sau în unele insecte pot omorî larvele viespilor parazite, protejând astfel omizile în care corpul cărora viespile respective își depun ouăle. | Foto: JOHN CAPINERA/UNIVERSITATEA DIN FLORIDA
  • Viespile parazitoide își depun ouăle în interiorul larvelor unor insecte, transformând omizile în adevărate maternități vii și omorându-le la finalul procesului.
  • Unele virusuri care infectează omizile le pot ajuta să lupte împotriva viespilor parazitoide, prin intermediul unor proteine foarte toxice pentru viespile parazitoide tinere.

Insectele denumite viespi parazitoide își depun ouăle în interiorul larvelor de molie, transformând omizile în adevărate incubatoare pentru sute de puii de viespe. Aceasta nu este o veste bună pentru virusurile care încearcă să folosească omizile drept fabrici pentru replicare. Infecția virală poate fi fatală pentru omizi, însă șansele lor de supraviețuire probabil că sunt mai mari decât dacă viespile ar alege să le folosească drept maternități vii.

Un studiu de dată recentă arată că unele virusuri pot ajuta omizile să lupte împotriva viespilor parazitoide. Un grup de proteine denumit factor de omorâre a parazitoizilor (în limba engleză, parasitoid killing factor - PKF), care se găsește în unele virusuri de la insecte, este extrem de toxic pentru viespile parazitoide tinere, conform unui raport al cercetărilor publicat în Science.

Noua descoperire arată că virusurile și omizile pot lupta împreună pentru a combate un inamic comun - viespea, spune Madoka Nakai, coautor al studiului și virusolog la Universitatea de Agricultură și Tehnologie din Tokyo. Viespea parazitoidă ar putea ucide o gazdă de care virusul are nevoie pentru a supraviețui, astfel că virusul luptă pentru casa sa. Este foarte ingenios, spune Nakai.

Mai mult, unele omizi ale moliilor își produc ele însele proteinele care omoară viespile. Este posibil ca, într-un trecut îndepărtat, câteva molii să fi supraviețuit unei infecții virale și să fi dobândit instrucțiuni genetice pentru producerea acestor proteine, spune Salvador Herrero, coautor al studiului și expert în genetica și patologia insectelor la Universitatea din Valencia, Spania. Apoi aceste insecte ar fi putut transmite informația mai departe la urmașii lor. În acest caz, ceea ce nu te omoară, te face mai puternic, spune Herrero.

Studiile anterioare arătaseră că virusurile și insectele, inclusiv moliile, pot face schimburi de gene. Noua descoperire este cel mai recent exemplu al acesteia activități, spune Michael Strand, entomolog la Universitatea din Athens, Georgia, S.U.A., care nu a fost implicat în studiu.

Relația dintre parazit și gazdă este foarte specializată, spune Strand. Factori cum este PKF sunt foarte importanți în alegerea gazdelor de către paraziți. Însă nu este clar dacă omizile au furat materialul genetic de la virusuri sau dacă virusurile au furat inițial instrucțiunile de la o altă gazdă.

În anii 1970, cercetătorii au descoperit că omizile infectate cu virusuri pot ucide larvele viespilor parazitoide cu ajutorul unei proteine virale necunoscute. În cadrul acestui nou studiu, Herrero și colegii săi au identificat PKF drept acea proteină virală. Echipa a infectat omizile de molie cu unul dintre cele trei virusuri de la insecte care poartă informația genetică pentru producerea proteinelor. Apoi au permis viespilor să-și depună ouăle în omizi sau au expus larvele viespilor la hemolimfă - echivalentul sângelui la insecte - de la omizile infectate.

Omizile infectate cu virusuri au fost gazde nepotrivite pentru viespea parazitoidă Cotesia kariyai; majoritatea viespilor tinere au murit înainte de a putea ieși din corpul omizilor. Hemolimfa omizilor infectate a omorât cu eficiență larvele viespilor, distrugând peste 90% din puiet.

Larvele viespii C. kariyai nu au supraviețuit nici ele în corpul omizilor, inclusiv al speciei Spodoptera exigua, care își produce propriul PKF. După ce cercetătorii au blocat gena pentru aceste proteine la aceste omizi, viespile au supraviețuit, ceea ce arată că proteinele joacă un rol cheie în mecanismul de apărare al omizilor.

Unele viespi parazitoinde, inclusiv Meteorus pulchricornis, nu au fost afectate de PKF de la virusuri și nici de cel produs de omizi, ceea ce permite puietului să supraviețuiască în interiorul gazdei. Aceasta sugerează că abilitățile de apărare ale viespilor sunt dependente de specie, spune Elisabeth Herniou, expert în virusologie la CNRS și la Universitatea Tours din Franța, care nu a fost implicată în studiu. Descoperirea motivului pentru care unele viespi nu sunt susceptibile ar putea dezvălui detalii despre lunga luptă evolutivă dintre aceste trei tipuri de organisme.

Studiul subliniază că o singură genă poate interfera cu rezultatul acestor interacțiuni, spune Herniou. Un virus poate avea această genă, în timp ce altul nu o are, iar acest lucru poate influența ceea ce se întâmplă atunci când virusul, omida și parazitoidul interacționează.

Source Sursa: sciencenews.org
Text: Erin Garcia de Jesús



Din aceeași categorie