Logo bio-infomedia.ro

Cum funcționează vaccinurile cu vectori virali

Foto: THE NEW YORK TIMES
  • Spre deosebire de alte vaccinuri care folosesc un agent patogen infecțios sau o parte a acestuia, vaccinurile cu vectori virali folosesc un virus inofensiv pentru a transfera o porțiune de cod genetic în celulele noastre, determinându-le să producă o anumită proteină a agentului patogen.
  • Un astfel de vaccin este vaccinul împotriva COVID-19 produs de Oxford-AstraZeneca, prin intermediul căruia este introdus în celulele noastre materialul genetic care codifică proteina spike a SARS-CoV-2.

Atunci când ne infectăm cu o bacterie sau cu un virus, sistemul nostru imunitar reacționează față de moleculele agentului patogen. Dacă este prima întâlnire cu agentul infecțios, în organismul nostru se succed o serie de procese pentru a lupta împotriva patogenului și pentru a dobândi imunitate pentru infecțiile ulterioare.

Multe vaccinuri tradiționale furnizează corpului nostru un agent patogen ori o parte a acestuia, cu scopul a antrena sistemul imunitar pentru lupta cu expunerile ulterioare la acel agent infecțios.

Vaccinurile cu vectori virali funcționează în mod diferit. Ele utilizează un virus inofensiv pentru a transfera o porțiune a codului genetic al patogenului în celulele noastre, mimând astfel infecția. Virusul inofensiv funcționează ca un sistem de livrare sau vector pentru secvența de cod genetic.

Apoi, celulele noastre produc proteina virală sau bacteriană pe care vectorul le-a livrat-o și o prezintă sistemului imunitar. Acest proces ne permite să dezvoltăm un răspuns imunitar specific împotriva agentului patogen respectiv, fără să ne fi infectat în prealabil.

Totuși, vectorul viral mai joacă și un alt rol - acela de a stimula răspunsul imunitar. Aceasta determină o reacție mai robustă decât dacă secvența genetică a agentului infecțios ar fi ajuns singură în organism (dacă ne-am fi infectat cu agentul patogen respectiv).

Vaccinul împotriva COVID-19 produs de Oxford-AstraZeneca utilizează ca vector un virus gripal obișnuit de la cimpanzeu, denumit ChAdOx1, care livrează codul genetic ce permite celulelor noastre să producă proteina spike a virusului SARS-CoV-2.

Vectorii virali

Oamenii de știință au studiat numeroase tipuri de vectori virali, inclusiv vectori adenovirali. Adenovirusurile pot cauza răceala obișnuită și există sub forme variate.

Inițial, cercetătorii au lucrat cu adenovirusurile modificate în scopul terapiilor genetice. Totuși, deoarece aceste virusuri sunt capabile să stimuleze sistemul nostru imunitar, vectorii adenovirali sunt buni candidați pentru dezvoltarea vaccinurilor.

Vaccinul COVID-19 produs de Oxford-AstraZeneca utilizează un vector adenoviral provenit de la cimpanzeu. Acesta livrează gena care codifică proteina spike a virusului SARS-CoV-2. Apoi, celulele noastre transcriu această genă în ARN mesager (ARNm), care, la rândul său, determină mașinăria celulară să producă proteina spike în citoplasma celulei. Celulele prezintă proteina spike, dar și porțiuni mai mici ale acesteia, pe partea exterioară a membranei celulare, fapt care stimulează sistemul imunitar să producă anticorpi și să declanșeze răspunsul imunitar prin intermediul celulelor T (limfocitelor T).

Cercetătorii au arătat că acest vaccin este sigur și că poate preveni COVID-19 în mod eficient la majoritatea persoanelor.

Siguranță și imunogenitate

Vectorul viral ChAdOx1 din vaccinul Oxfod-AstraZeneca a fost modificat genetic astfel încât să nu se poată replica. Drept urmare, virusul nu poate produce o infecție la persoanele care primesc vaccinul. De asemenea, adenovirusul nu poate produce COVID-19, deoarece nu conține suficient material genetic al SARS-CoV-2 pentru ca celulele noastre să poată asambla întregul coronavirus. Vectorul poartă doar codul genetic al proteine spike.

Vaccinul nu produce modificări permanente în celulele noastre, iar codul genetic al proteinei spike nu devine o parte a ADN-ului nostru.

În ceea ce privește vectorii virali, un aspect care trebuie luat în considerare este imunitatea preexistentă. Dacă o persoană a întâlnit anterior un virus care este folosit ca vector viral, acea persoană poate prezenta anticorpi pentru virusul respectiv. Aceasta înseamnă că organismul va încerca să lupte și să distrugă vectorul viral, ceea ce face vaccinul potențial ineficient.

Echipa de cercetători de la Oxford din spatele vaccinului Oxford-AstraZeneca a raportat anterior că nivelurile preexistente de anticorpi împotriva vectorului viral ChAdOx1 erau reduse atunci când au fost studiate populațiile adulte din Marea Britanie și Gambia.

Publicată în Nature Medicine în decembrie 2020, analiza cercetătorilor nu a găsit nicio corelație între imunitatea față de vectorul viral și eficacitatea vaccinului COVID-19 sau efectele secundare apărute la voluntarii participanți la evaluarea clinică a acestuia.

Alte vaccinuri COVID-19 care folosesc vectori viral sunt vaccinul rusesc Sputnik V și cel produs de Janssen (Johnson & Johnson).

Source Sursa: www.medicalnewstoday.com
Text: Yella Hewings-Martin



Din aceeași categorie