Logo bio-infomedia.ro

Apa contaminată de la Fukushima, deversată în ocean

  • 25 octombrie 2020
  • Mediu
Rezervoare cu apă contaminată la Fukushima
Rezervoare de stocare a apei la centrala nucleară de la Fukushima Daiichi, Japonia | Foto: KIMIMASA MAYAMA/EPA-EFE

În jur de 1,2 milioane de tone de apă contaminată cu substanțe radioactive provenită de la dezastrul nuclear de la Fukushima din anul 2011 urmează a fi deversate în Oceanul Pacific, ca parte a unui plan ce urmează a fi aprobat de guvernul japonez în săptămânile următoare.

Apa este depozitată în cca. 1000 de rezervoare la fosta centrală nucleară, iar cantitatea este în continuă creștere, pe măsură ce apa din precipitații și apa subterană care ajung pe amplasament continuă să se contamineze. Cu o medie zilnică de 160 de tone la nivelul anului trecut, Agenția Internațională pentru Energie Atomică se așteaptă că, până la mijlocul anului 2022, capacitatea existentă să fie atinsă.

Acesta este motivul pentru care guvernul japonez este așteptat să aprobe o strategie de deversare a apei în ocean, la recomandarea consilierilor științifici. Deversarea apei ar urma să înceapă în 2022 și va dura câteva decade. Această informație a atras imediat proteste din partea grupurilor de pescari japoneze și avertismente voalate că China ar putea interzice importurile de fructe de mare din Japonia. Însă este justificat ca oamenii să fie îngrijorați cu privire la efectele asupra mediului și sănătății asociate cu deversarea în ocean a unor asemenea cantități de apă contaminată?

Cea mai mare parte a cantității de apă existente a fost deja filtrată pentru îndepărtarea a mai mult de 62 de contaminanți radioactivi. Guvernul japonez și Tokyo Electric Power Company (TEPCO), compania care deține centrala nucleară, au subliniat că principalul radionuclid rămas este tritiul. Francis Livens de la Universitatea din Manchester, Marea Britanie, afirmă că este foarte dificil de îndepărtat tritiul, deoarece acesta este un izotop radioactiv al hidrogenului și face parte din structura moleculelor de apă.

TEPCO a studiat o tehnologie de îndepărtare a tritiului, însă metoda găsită nu ar funcționa la concentrațiile reduse din rezervoare. Livens a arătat că majoritatea centralelor nucleare eliberează acest izotop.

Tritiul este ușor, așa că poate ajunge tocmai pe coastele de vest ale Statelor Unite în doi ani, a afirmat Ken Buesseler de la Woods Hole Oceanographic Institution din Falmouth, Massachusetts. Din fericire, tritiul este relativ inofensiv pentru viața marină, deoarece particulele de energie joasă pe care le emite afectează puțin celulele vii.

O problemă mai serioasă o reprezintă radionuclizii potențial mai periculoși din apă, cum ar fi stronțiul-90 și iodul-129. TEPCO a publicat lista de contaminanți pentru prima dată în 2018. Filtrarea a redus concentrațiile acestora, însă cca. 70% din apă trebuie să mai treacă printr-un al doilea proces de filtrare. Există incertitudini majore dacă totul va funcționa conform planificării, a declarat Shaun Burnie de la GreenPeace.

Procesul de filtrare reduce concentrația izotopilor, însă nu la zero.

Cu toate acestea, nu ar trebui să ne facem griji cu privire la nivelurile care vor fi deversate, a declarat Pascal Bailly du Bois de la Cherbourg-Octeville Radioecologie Laboratory din Franța. Impactul radiologic asupra pescăriilor și vieții marine va fi foarte redus, similar cu cel din timpul funcționării normale de centralei de la Fukushima.

Buesseler crede că impactul asupra vieții marine și a oamenilor care o consumă este necunoscut până când se va face o contabilizare mai bună a radionuclizilor din rezervoare.

Simon Boxall de la Universitatea din Southhampton, Marea Britanie, a afirmat că orice risc potențial ar proveni de la radionuclizii care s-ar acumula în crustaceele din apele de coastă, însă aceste risc este, probabil, scăzut. Mai în largul Oceanului Pacific, acest risc este extrem de scăzut, dar este necesară o monitorizare atentă.

Nu există o alternativă la îndemână. O altă soluție, extinderea capacității de stocare a apei contaminate, ar duce la descompunerea a 97% din tritiu în 60 de ani, datorită duratei sale de înjumătățire reduse, însă acest lucru trebuie raportat la costuri și la riscul de afectare a rezervoarelor, într-o regiune expusă la cutremure cum este Japonia. [Deversarea în ocean] este, probabil, opțiunea mai bună, deoarece celelalte pot duce la probleme mai mari, de declarat Livens.

Source Articol publicat pe: www.newscientis.com
Text: Adam Vaughan
Foto: Kimimasa Mayama/EPA-EFE