Logo bio-infomedia.ro
Mangrove

Trei lucruri de făcut pentru stabilizarea planetei

Trei lucruri de făcut pentru stabilizarea planetei

  • 16 septembrie 2021
  • Mediu

Nicăieri nu suntem în siguranță. În timp ce Grupul Interguvernamental privind Schimbările Climatice (IPCC) a avertizat în ultimul său raport că schimbările climatice și consecințele lor vor face parte din viața noastră de zi cu zi, mai există vreo oportunitate de a atenua unele dintre pericole și de a reveni într-un punct de relativă siguranță pentru umanitate?

Provocarea de a supraviețui în următorii 50 de ani este acum văzută ca o criză existențială la nivelul întregii planete; trebuie să conlucrăm urgent, doar pentru a asigura un viitor pe termen scurt civilizației umane. Tiparele meteorologice globale sunt violent perturbate: Grecia arde; sudul Angliei este sub apă; Texas a avut cea mai rece vreme înregistrată vreodată, în timp ce California și Australia suferă după incendiile de vegetație apocaliptice. Toate aceste evenimente violente, care au spulberat multe recorduri, sunt rezultatul direct al încălzirii rapide a Arcticii - care are loc mai repede decât în restul lumii. O Arctică încălzită declanșează noi curenți oceanici și de aer, care schimbă clima pentru toată planeta.

Singura modalitate de a inversa unele dintre aceste tipare catastrofale și de a recâștiga o stabilitate relativă a sistemelor climatice și meteorologice este "repararea climei" - o strategie pe care o numim "reducere, eliminare, reparare" - care cere să facem progrese foarte rapide în reducerea emisiilor globale nete, să eliminăm semnificativ și în mod activ gazele cu efect de seră din atmosferă și, în primă instanță, să reînghețăm polii și ghețarii Pământului pentru a corecta tiparele vremii, să încetinim topirea gheții, să stabilizăm nivelul mării și să rupem buclele de feedback care accelerează neîncetat încălzirea globală. Nu există nicio altă opțiune.

Reducerea emisiilor

Aproximativ 70% din economiile lumii au angajamente de emisii nete zero pe perioade de timp variate, dar acest lucru a venit prea târziu pentru a restabili stabilitatea climatică.

IPCC a cerut progrese accelerate pe această direcție, însă orice s-ar întâmpla, ratele actuale de emisie în atmosferă a gazelor cu efect de seră vor duce la încălzirea globală cu 1,5 grade Celsius până în 2030, cu mult peste cele 2 grade Celsius față de nivelurile preindustriale - un rezultat devastator. În special, topirea gheții și dezghețarea permafrostului sunt considerate inevitabile chiar dacă se realizează reduceri rapide și semnificative ale emisiilor de dioxid de carbon, ceea ce va avea ca urmare o creștere a nivelului mării care va continua timp de secole. În fiecare zonă a lumii, fenomenele climatice vor deveni mai severe și mai frecvente, indiferent dacă este vorba de inundații, încălzire, eroziune de coastă sau incendii.

Cu siguranță există pași importanți care pot reduce în continuare amploarea acestei devastări, inclusiv reduceri mai rapide și mai profunde ale emisiilor. Cu toate acestea, acest lucru nu este suficient de unul singur pentru a evita ceea ce este mai rău. Există dovezi reale că îndepărtarea masivă a gazelor cu efect de seră din atmosferă și soluții precum repararea polilor și ghețarilor Pământului ar putea ajuta omenirea să găsească o cale de ieșire din această criză.

Îndepărtarea gazelor cu efect de seră

Îndepărtarea dioxidului de carbon și a gazelor cu efect de seră echivalente din atmosferă, cu scopul de a reveni la 350 ppm (părți pe milion) până în 2100, presupune crearea de noi "rezervoare" de dioxid de carbon pe termen lung, din care acesta să nu poată scăpa. Rezervoarele funcționează la multe niveluri, plantarea pădurilor, refacerea mangrovei, conservarea zonelor umede și a turbei fiind de o importanță crucială.

Proiecte foarte mari, precum restaurarea Platoului Loess din China, demonstrează îndepărtarea scalabilă a dioxidului de carbon, cu multiple beneficii suplimentare aduse producției de alimente, îmbunătățirii biodiversității și stabilizării vremii.

Restaurarea habitatelor poate avea, de asemenea, sens economic. În Filipine, mangrovele sunt în centrul unei analize cost-beneficiu. Mangrovele captează de patru ori mai mult carbon decât aceeași suprafață de pădurre tropicală, asigură numeroase servicii ecosistemice și protejează împotriva inundațiilor, conferind beneficii socio-economice și reducând semnificativ costul de a face față fenomenelor meteorologice extreme.

Noi depozite mari de carbon trebuie create ori de câte ori acest lucru este posibil în siguranță, inclusiv în oceane. Intervențiile care imită procesele naturale, despre care se știe că operează în condiții de siguranță "în sălbăticie", sunt un punct de plecare realizabil. Promovarea pășunilor oceanice pentru a restabili diversitatea oceanelor și a stocurilor de pești și balene la nivelurile existente în urmă cu 300 de ani este o astfel de posibilitate - oferirea de noi surse de hrană sustenabile pentru oameni, precum și contribuirea la serviciile ecosistemice și la stocarea carbonului.

În natură, praful bogat în fier suflă din deșerturi sau erupții vulcanice pe suprafața oceanelor adânci, generând - în câteva luni - pășuni bogate în ocean, bogate în pești și alte animale sălbatice marine. Studiile privind regenerarea algelor marine arată întreaga gamă de impacturi din viața reală, de la surse crescute de proteine pentru consumul uman, până la refacerea nivelurilor preindustriale ale biodiversității și productivității oceanelor și la sechestrarea extinsă a carbonului.

Extinderea scării și a numărului de pășuni marine ar putea fi realizată prin împrăștierea sistematică a prafului bogat în fier pe zonele țintă din oceanele din întreaga lume. Abordarea este scalabilă și ar putea sechestra 30 de miliarde de tone de dioxid de carbon în fiecare an, dacă aproximativ 3% din oceanele adânci ale planetei ar fi tratate anual.

O astfel de realizare la scară largă a acestui tip de rezervor de carbon este esențială pentru ca atmosfera să revină la nivelurile preindustriale de dioxid de carbon. Un miliard de tone de carbon sechestrate anual este pragul minim stabilit de Centrul pentru Repararea Climatului de la Cambridge, având în vedere intensitatea crizei climatice. În timp ce amploarea intervenției este uneori numită "geoinginerie", abordarea este mai apropiată de plantarea pădurilor sau restaurarea mangrovelor. Scopul este de a elimina dioxidul de carbon din atmosferă folosind mijloace naturale, pentru a reveni la niveluri preindustriale în cadrul unei singure generații.

Repararea planetei

Provocarea imediată este stabilizarea planetei, realizarea unui echilibru gestionabil care să ofere o ultimă șansă de a trece la energia regenerabilă și către o economie globală circulară, cu noi norme în managementul urban, rural și oceanic. "Repararea" urmărește în mod sistematic să îndepărteze Pământul din punctele de cotitură climatice (lucru care, prin definiție, nu se poate realiza fără efort direct), oferind un cadru de susținere în care "reducerea" și "refacerea" pot avea loc. Este nevoie de voință politică și socială.

Urgența cea mai mare este reînghețare Arcticii, pentru a întrerupe o spirală sumbră de accelerare a pierderii de gheață, creșterea nivelului mării - și accelerarea schimbărilor climatice și a schimbărilor meteorologice violente pe care le provoacă. Temperaturile arctice au crescut mult mai repede (și din ce în ce mai mult) decât temperaturile medii globale, comparativ cu nivelurile preindustriale.

Topirea gheții arctice reprezintă o forță puternică de feedback în schimbările climatice. Gheața albă reflectă energia solară, înainte ca acesta să poată încălzi suprafața Pământului. Acest lucru este cunoscut sub denumirea de efect albedo. Pe măsură ce gheața se topește, apa de mare de culoare albastru închis absoarbe cantități tot mai mari de energie a Soarelui, încălzirea crește și zonele din ce în ce mai mari de gheață dispar în fiecare vară. Temperaturile arctice guvernează vânturile, curenții oceanici și sistemele meteorologice de pe glob.

Planeta este la un punct de cotitură: pierderea gheții marine devine permanentă și se accelerează, după care va urma gheața din Groenlanda, care va crește, în cele din urmă, nivelul mărilor cu peste șapte metri. Pierderea totală poate dura secole, dar, deceniu după deceniu, vor exista impacturi incrementale neîncetate. Până la mijlocul secolului, topirea va fi ireversibilă, iar creșterea nivelului mării va duce țările joase, precum Vietnamul, în situații disperate, cu reducerile producției globale de orez devenind o certitudine, multe milioane de refugiați climatici și fără o cale evidentă de ieșire pentru astfel de națiuni.

Creșterea rapidă a temperaturii arctice este însoțită de pierderea rapidă și accelerată a volumului minim (de vară) de gheață marină, care accelerează și mai mult creșterea temperaturii.

Este vital să pivotăm lumea înapoi de la acest punct de cotitură al topirii gheții și să reparăm Arctica cât mai repede posibil. Strălucirea norilor oceanici, în care pompele plutitoare aliemntate cu energie solară pulverizează sare în sus pentru a albi norii și a crea o barieră reflectorizantă între Soare și ocean, este cunoscută pentru răcirea suprafețelor oceanului și este o modalitate promițătoare de a promova răcirea de vară în Arctica. Imită natura și poate fi flexibilă. Studiile privind strălucirea norilor oceanici, impactul său asupra climei și interacțiunile cu sistemele umane sunt în curs de desfășurare.

Ca și în cazul promovării pășunilor marine, astfel de soluții trebuie analizate critic, dar nu mai există nicio îndoială cu privire la importanța lor crucială.

Ceea ce vom face în următorii cinci ani va determina viabilitatea viitorului umanității. Chiar dacă ne restrângem aspirațiile la simpla "supraviețuire", stabilindu-ne un interval de timp de aproximativ 50 de ani, provocările sunt descurajante. Omenirea merită mai bine. Știm ce să facem pentru a ne putea imagina mii de ani de civilizație umană atât în fața, cât și în urma noastră.

Source Sursa: theconversation.com
Text: David King, Jane Lichtenstein



Din aceeași categorie

Pădure în flăcări

Temperaturile globale for depăși limita Acordului de la Paris

14 septembrie 2021 | Schimbări climatice
Severnaya Zemlya

Zona arctică din Rusia pierde miliarde de tone de gheață

13 septembrie 2021 | Schimbări climatice
Indigeni din nord-vestul Groenlandei

Încălzirea globală amenință o oază din Arctica

8 septembrie 2021 | Schimbări climatice
Sonde petroliere

Controlul emisiilor de metan pentru a încentini încălzirea

1 septembrie 2021 | Schimbări climatice