Logo bio-infomedia.ro

Schimbările climatice au ajutat unii dinozauri să migreze în Groenlanda

  • 28 februarie 2021
  • Mediu
Plateosaurus (ilustrație)
Sauropodomorpha, o ramură de dinozauri erbivori cu gâtul lung, care include sauropodele, cum este acest Plateosaurus ilustrat în imagine, s-au deplasat cca. 10.000 de kilometri din America de Sud în Groenlanda atunci când nivelurile de dioxid de carbon din atmosferă au scăzut. | Foto: JAMES KUETHER/SCIENCE SOURCE
  • Sauropodomorpha au fost un grup de dinozauri erbivori cu gâtul lung, care a inclus și masivele sauropode, cum ar fi Seismosaurus, dar și strămoșii lor mai mici.
  • Acești dinozauri au migrat în Groenlanda în urmă cu 225-205 milioane de ani, într-o perioadă în care nivelurile de dioxid de carbon din atmosferă au scăzut în câteva milioane de ani la 2.000 de părți per milion, făcând climatul mai prietenos pentru erbivore.

O scădere a nivelurilor de dioxid de carbon ar fi putut ajuta sauropodomorfii, rudele primitive ale celor mai mari animale care au existat vreodată pe Pământ, să migreze mii de kilometri înspre nord, peste deșerturi, în urmă cu 214 milioane de ani.

Oamenii de știință au localizat în timp această călătorie a dinozaurilor din America de Sud în Groenlanda corelând straturile de rocă cu fosilele de sauropodomofi cu modificările din câmpul magnetic al Pământului. Utilizând această cronologie, echipa de cercetători a descoperit că migrația spre nord a acestor animale a coincis cu o scădere dramatică a nivelurilor de dioxid de carbon, care ar fi putut înlătura barierele legate de climat.

Sauropodomorpha au fost un grup de dinozauri erbivori cu gâtul lung, care a inclus și masivele sauropode, cum ar fi Seismosaurus, dar și strămoșii lor mai mici. În urmă cu aproximativ 230 de milioane de ani, sauropodomorfii trăiau în ceea ce astăzi este nordul Argentinei și sudul Braziliei. Însă, la un anumit moment, acești dinozauri timpurii au migrat spre nord, până în Groenlanda.

Momentul în care a avut loc această călătorii a rămas un puzzle. În principiu, ei puteau să meargă de la locul în care se găseau tocmai în cealaltă emisferă, un drum de cca. 10.000 de kilometri, spune Dennis Kent, geolog la Universitatea Columbia. În acea vreme, Groenlanda și Americile făceau parte din supercontinentul Pangea. Nu existau oceane care să blocheze calea, iar munții puteau fi ocoliți cu ușurință. Dacă dinozauri s-ar fi deplasat într-un ritm de 1-2 km pe zi, ei ar fi ajuns în Groenlanda după aproximativ 20 de ani.

Însă în cea mai mare parte a perioadei de sfârșit al Triasicului, în urmă cu 233-215 milioane de ani, nivelurile de dioxid de carbon din atmosfera Pământului erau incredibil de mari - chiar de 4.000 parți per milion (spre comparație, nivelurile de astăzi sunt de 415 părți per milion). Simulările au sugerat că nivelul de dioxid de carbon ar fi creat deșerturi hiper-aride și fluctuații severe ale climatului, care ar fi putut funcționa ca bariere pentru aceste animale uriașe. Deșerturile vaste întâlnite la nord și la sud de ecuator ar fi făcut să existe puține plante la dispoziție pentru ca erbivorele să supraviețuiască unei călătorii spre nord în acea perioadă.

Estimările anterioare au sugerat că acești dinozauri au migrat în Groenlanda în urmă cu 225-205 milioane de ani. Pentru a determina o dată mai precisă, Kent și colegii săi au măsurat tiparele magnetice ale rocilor străvechi din America de Sud, Arizona, New Jersey, Europa și Groenlanda - toate acestea fiind regiuni în care s-au descoperit fosile de sauropodomorfi. Aceste tipare au înregistrat orientarea câmpului magnetic al Pământului la momentul formării rocilor. Comparând aceste tipare cu rocile excavate anterior a căror vârstă era cunoscută, echipa a descoperit că sauropodomorfii au apărut în Groenlanda în urmă cu circa 214 milioane de ani.

În aceeași perioadă în care sauropodomorfii ajungeau în Groenlanda, nivelurile de dioxid de carbon au scăzut în câteva milioane de ani la 2.000 de părți per milion, făcând climatul mai prietenos pentru erbivore. Motivul acestei scăderi a dioxidului de carbon - care apare în înregistrările climatice din America de Sud și Groenlanda - este necunoscut, dar a permis migrația spre nord.

Avem dovezi pentru toate aceste evenimente, însă confluența lor în timp este ceva remarcabil, a declarat Morgan Schaller, geochimist la Rensselaer Polytechnic Institute din Troy, New York, care nu a fost implicat în studiu. Aceste noi descoperiri ne ajută la explicarea misterului de ce erbivorele nu au migrat în vremuri în care carnivorele erau numeroase.

Studiul ne amintește că nu putem înțelege evoluția fără a înțelege climatul și mediul, a declarat Steve Brusatte, paleontolog și expert în evoluție la Universitatea din Edinburgh. Chiar și cele mai mari și mai uimitoare viețuitoare care au trăit vreodată au fost ținute în șah de nazurile schimbărilor climatice.

Source Sursa: www.sciencenews.org
Text: Anushree Dave



Din aceeași categorie

Umanitatea se îndreaptă spre un "viitor cumplit"

21 ianuarie 2021 | Schimbări climatice