Logo bio-infomedia.ro

Reacțiile nucleare se intensifică la centrala de la Cernobîl

  • 19 mai 2021
  • Mediu
Centrala nucleară de la Cernobîl
Centrala nucleară de la Cernobîl, Ucraina, a fost închisă după accidentul din 1986. | Foto: KONOPLYTSKA/GETTY IMAGES
  • Oamenii de știință au observat o intensificare a reacțiilor de fisiune într-o încăpere inaccesibilă din cadrul complexului nuclear de la Cernobîl. A fost detectată a creștere a emisiilor de neutroni cu 40% începând cu anul 2016.
  • O explicație ar fi faptul că noul sarcofag construit în 2016 nu mai permite pătrunderea apei, ceea ce înseamnă că în încăpere nu mai există suficientă umiditate pentru a încetini neutronii.

Oamenii de știință care monitorizează ruinele centralei nucleare de la Cernobîl din Ucraina au observat o intensificare a reacțiilor de fisiune într-o încăpere inaccesibilă din cadrul complexului nuclear. Sunt în curs de desfășurare investigații dacă problema se va stabiliza de la sine sau dacă sunt necesare intervenții periculoase și dificile pentru a preveni extinderea acestui fenomen.

Explozia de la Cernobîl din anul 1986 a doborât ziduri și a blocat numeroase încăperi și coridoare. Sub construcțiile dărâmate au rămas tone de material radioactiv din interiorul reactorului, iar căldura generată a topit nisipul, betonul și oțelul din pereții reactorului pentru a forma o substanță extrem de radioactivă asemănătoare lavei, care a inundat subsolurile.

Una dintre încăperi, cunoscută drept camera 305/2 de sub reactor, conține cantități mari din acest material, însă ea nu este accesibilă și nu a mai fost cercetată vizual după dezastru.

Recent, cercetătorii au observat o intensificare a emisiilor de neutroni din această cameră, nivelurile crescând cu 40% de la începutul anului 2016. Acest fapt indică o creștere a reacțiilor de fisiune, astfel că oamenii de știință încearcă să determine dacă aceste reacții se vor atenua de la sine, așa cum s-a mai întâmplat în trecut în alte zonei ale ruinelor, sau dacă va fi necesară găsirea unei metode de a pătrunde în încăpere pentru a interveni.

Neil Hyatt de la Universitatea din Sheffield din Marea Britanie, care studiază eliminarea deșeurilor nucleare, compară situația cu jarul dintr-un grătar și spune că ne amintește de faptul că nu este o problemă rezolvată, ci una stabilizată.

Una dintre explicațiile oferite este aceea că noua structură construită peste reactor în anul 2016 face ca centrala să se usuce. Atunci când combustibilul de uraniu sau plutoniu se descompune radioactiv, el emite neutroni, care pot produce reacții de fisiune dacă sunt capturați de un alt nucleu radioactiv. Totuși, cantitățile mari de apă încetinesc neutronii, împiedicând capturarea lor.

Sarcofagul inițial, care a fost construit în grabă peste reactor în lunile de după accidentul nuclear, era plin de găuri care permiteau apei de ploaie să pătrundă în interior. Dacă apa de ploaie ajuta la înăbușirea reacțiilor din camera 305/2, lipsa apei datorate noii structuri înseamnă că în cameră nu mai există suficientă umiditate pentru a încetini neutronii. În aceeași măsură, ar putea exista suficientă apă pentru a cauza probleme, deoarece, dacă încăperea ar fi uscată în totalitate, atunci neutronii ar fi prea rapizi pentru a mai fi capturați, ceea ce previne, de asemenea, fisiunea. Așadar, este posibil ca apa să fie la nivelul critic.

Este vorba de rate foarte mici de fisiune, nu despre un reactor nuclear în funcțiune, spune Hyatt. Estimările noastre în privința materialul fisionabil din încăpere arată că putem fi destul de încrezători că nu va exista o eliberarea de energie nucleară suficient de rapidă pentru a se produce o explozie. Însă nu suntem foarte siguri. Am observat un astfel de fenomen și în cazul altor resturi de combustibil. Rata de producere a neutronilor a crescut, s-a stabilizat, apoi s-a redus. Sperăm ca același lucru să se întâmple și aici.

Hyatt spune că situația este motiv de îngrijorare, nu de alarmare, însă dacă rata de producere a neutronilor va continua să crească, s-ar putea să fie nevoie de o intervenție din partea oamenilor de știință. Aceasta ar putea însemna săparea unui foraj până în încăpere și pulverizarea unor substanțe cum este nitratul de gadoliniu, care pot absorbi excesul de neutroni și înăbuși reacția de fisiune.

Maxim Saveliev a lucrat la construirea noului sarcofag de la Cernobîl și apoi s-a alăturat Institutului pentru Probleme de Siguranța Centralelor Nucleare al Academiei de Științe din Ucraina. Cercetătorul afirmă că o monitorizare precisă este dificilă, deoarece nu există un senzor de neutroni în apropierea încăperii cu pricina, iar oamenii de știință nu cunosc ce fel de materiale se află între senzori și combustibilul nuclear topit, ceea ce face dificilă evaluarea adevăratei extinderi a problemei. Facem doar presupuneri, spune Saveliev.

Saveliev spune că ar trebui trimiși roboți cât mai aproape de camera 305/2 pentru a instala senzori de neutroni și temperatură și pentru a preleva, dacă este posibil, mostre ale materialului topit și pentru a instala un absorbant de neutroni puternic, așa cum este gadoliniul în formă metalică.

Source Sursa: www.newscientist.com
Text: Matthew Sparkes



Din aceeași categorie

Centrala nucleară de la Fukushima

Fukushima - zece ani de la dezastru

12 martie 2021 | Poluare