Logo bio-infomedia.ro

Râurile, mai puțin rezistente la secetă decât altădată

  • 26 mai 2021
  • Mediu
Râul Gwydir, Australia
O secetă din anul 2019 a redus debitul râului Gwydir de lângă Moree, Australia (în imagine). Cu zece ani mai înainte, seceta din perioada 1997-2010 aproape că a secat multe râuri din sud-estul Asutraliei. La nivelul anului 2017, numeroase râuri din regiune încă nu arătau semne de revenire la normal. | Foto: DAVID GRAY/GETTY IMAGES
  • Perioadele prelungite de secetă asociate cu schimbările climatice pot afecta dramatic debitele râurilor, astfel încât acestea să nu se mai refacă nici după revenirea precipitațiilor.
  • Evaporarea apei din sol și transpirația plantelor sunt exemple de feedback pozitiv, procese care pot înrăutăți impactul secetei asupra râurilor.

Râurile devastate de o secetă de lungă durată ar putea să nu-și mai revină la normal, chiar și după reapariția ploii. La șapte ani după ce seceta a ars sud-estul Australiei, o mare parte a râurilor din regiune încă nu arată semne de revenire la debitele normale, conform unui raport al cercetătorilor din 14 mai, publicat în Science.

Există o presupunere implicită că, indiferent de cât de mari sunt perturbările, apa va reveni întotdeauna - este doar o chestiune de timp, spune Tim Peterson, hidrolog la Universitatea Monash din Melbourne, Australia. Niciodată nu am fost de acord cu această idee.

Seceta de lungă durată din sud-estul Australiei, care a început cândva între anii 1997 și 2001 și a durat până în 2010, a reprezentat un experiment natural care să testeze această ipoteză, spune cercetătorul. Nu a fost cea mai severă secetă care a avut loc vreodată în regiune, dar a fost cea mai lungă perioadă cu precipitații reduse începând din anul 1900.

Peterson și colegii săi au analizat debitele anuale și sezoniere ale 161 de râuri din regiune, înainte, în timpul și după perioada de secetă. Până în anul 2017, 37% dintre aceste râuri nu au dat semne de revenire la debitul de dinaintea secetei. Mai mult, dintre aceste râuri cu debite reduse, marea majoritatea - peste 80% - nu au arătat semne că și-ar putea reveni în viitor.

Multe dintre râurile din sud-estul Australiei și-au revenit după secetele anterioare, inclusiv seceta severă, dar de scurtă durată din 1983. Însă chiar și ploile puternice din 2010, care au pus capăt perioadei de secetă extinsă, nu au fost suficiente să readucă debitele râurilor la normal. Aceasta arată că, în cele din urmă, există o limită a rezistenței râurilor.

Nu este clar ce s-a schimbat în bazinele acestor râuri, spune Peterson. Precipitațiile de după perioada de secetă sunt similare cu cele de dinaintea secetei, însă apa nu ajunge în cursurile râurilor, deci probabil că ajunge în altă parte. Echipa a examinat diferite posibilități: apa se infiltrează în sol și ajunge în pânza freatică sau nu ajunge niciodată pe sol, fiind reținută la nivelul frunzelor, de unde se evaporă.

Însă niciuna dintre aceste explicații nu a fost rezultatul unor studii efectuate în regiune. O a treia posibilitate, și cea mai probabilă, este aceea că mediul s-a schimbat: apa se evaporă de pe sol și din transpirația plantelor mai repede decât o făcea în perioada de dinaintea secetei.

Peterson a sugerat de mult timp că, în anumite condiții, râurile s-ar putea să nu se refacă - iar acest studiu confirmă această teorie, spune Peter Troch, hidrolog la Universitatea din Tucson, Arizona, S.U.A. Evaporarea apei din sol și transpirația plantelor sunt exemple de feedback pozitiv, procese care pot înrăutăți impactul secetei. Până la acest studiu, lipsa de rezistență la secetă nu a fost anticipată, iar toate modelele hidrologice nu au luat în calcul această posibilitate, spune Troch.

Cu siguranță acest studiu va inspira și alți oameni de știință, în speranța că vom dobândi mai multe cunoștințe privind impactul schimbărilor climatice asupra râurilor, mai adaugă Troch. Într-adevăr, descoperirea că râurile au o "rezistență finită" devine o îngrijorare pe măsură ce planeta se încălzește, iar perioadele secetoase devin tot mai lungi, conchide hidrologul Flavia Tauro.

Source Sursa: www.sciencenews.org
Text: Carolyn Gramling



Din aceeași categorie

Parc de sonde

Sondele închise continuă să elibereze metan

6 mai 2021 | Schimbări climatice