Logo bio-infomedia.ro

Viața din lacurile montane cu apă dulce

Lacul Sf. Ana
Lacul Sfânta Ana, singurul lac vulcanic din România. Lacul este situat în masivul Ciomatu din județul Harghita, în stânga râului Olt, în apropiere de stațiunea Tușnad. Lacul este așezat pe fundul craterului unui vulcan stins, denumit Ciomatu Mare, din masivul vulcanic Puciosu, locul celei mai recente erupții vulcanice în Carpați și în Europa de Est, care a avut loc acum câteva zeci de mii de ani (probabil mai recent de acum 42.000 ani). | Foto: WIKIPEDIA

Multe lacuri dulci din Europa s-au format în ultima eră glaciară. Apele lor adânci, liniștite și malurile cu vegetație deasă oferă habitate unor specii rare de plante și animale.

Doar puține habitate pot concura cu frumusețea lacurilor cu apă dulce. Lanțul trofic se întinde de la planctonul minuscul, până la știucă și cocor. Multe păsări trec pe aici, iar pe malul lacului trăiesc insecte și plante rare.

Viața în lacuri

Fiecare specie, de la cei mai mici raci, până la peștii răpitori, este un element important al echilibrului ecologic al lacului. În nisipul malului spălat de apa lacului trăiesc turbelatiate, specii de Chrysoperla și Patella (melci în formă de taler). În apa curată razele soarelui pătrund în adâncime, creând un mediu prielnic dezvoltării ierbii-broaștei și peniței.

Mijlocul lacului este populat de grupuri uriașe de viețuitoare minuscule, cum ar fi cele din genul Bacillaria. Toto aici își găsesc casă și speciile de raci, care reprezintă prada preferată a păstrăvilor-curcubeu. În lacurile montane mai adânci trăiește păstrăvul de șipot. În lacurile bogate în nutrimente trăiesc o gamă largă de insecte și larve, ca de exemplu libelula și Dytiscus maginalis.

Păsări

Lacurile mai mari din nord-vestul Europei atrag în sezonul friguros mulți vizitatori de la Polul Nord, care iernează aici: păsări mai puțin sensibile, precum rața mică, gâsca de vară, gâsca cu ciocul scurt, ferăstrașul.

Alți vizitatori bine-cunoscuți sunt rațele fluierătoare și rațele cu cap castaniu, dar și lebedele mici și lebedele cântătoare, care cuibăresc în nordul Scandinaviei și al Rusiei. Păsările cu picioroange, cum ar fi nagâțul, fluierarul cu picioare roșii și prundașul pătat își caută hrana (scoici, viermi și insecte) pe malurile lacurilor.

În apele mai adânci, cufundacul mic, unele specii de rațe și cufundacul mare se aruncă în apă pentru a prinde raci și pești mici.

În cazul în care lacul este înconjurat de păduri, aici în găsesc hrană atât păsările sedentare, cât și cele migratoare. Silvii, pitulici și pițigoi populează pădurile de brad și de stejar, dar putem întâlni uneori și stârci, care stau nemișcați pe mal în așteptarea unei broaște sau a unui pui de pasăre. Ciuful de câmp, uliul, codalbul și vulturul călător își caută ocazional prada pe malul lacului, iar vulturii-pescari își construiesc cuiburile în brazi bătrâni de pe malurile lacurilor liniștite.

Mamifere

Lacurile cu apă dulce oferă casă multor specii de mamifere, atât celor care, datorită ofertei bogate de hrană, trăiesc pe maluri, cât și prădătorilor lor.

Vidra își construiește vizuina pe malul lacului, pentru a se putea aproviziona cu apă, chițcanii de apă vânează insecte acvatice și pești mici, iar șobolanul de apă se ospătează în vegetația deasă. Rozătoarele, puii de păsări și broaștele atrag vulpile și nevăstuicile.

Nagâțul și vidra
Stânga: Nagâțul (Vanellus vanellus). Dreapta: Vidra (Lutra lutra). | Foto: WIKIPEDIA

Lacurile bogate și sărace în nutrimente

Există două extreme ale lacurilor dulci: ori sunt foarte bogate în nutrimente, ori sunt foarte sărace. Lacurile bogate în nutrimente se numesc lacuri eutrofe, iar cele sărace în nutrimente se numesc oligotrofe. Lacurile bogate în nutrimente se găsesc în zonele în care solul are o structură moale, care se fărâmițează continuu, cedând apei minerale cu valoare nutritivă. În plus, și zona de colectare a apei acestor lacuri este bogată în nutrimente.

Aceste nutrimente se infiltrează în lac și influențează lumea vie a acestuia. Fertilizanții utilizați în agricultură suplimentează și ei conținutul de nutrimente. În apa tulbure, razele soarelui pătrund doar la mică adâncime, astfel creșterea plantelor fiind mai intensă la suprafața și la malul apei.

Maluri sărace în nutrimente

Lacurile sărace în nutrimente pot fi întâlnite nordice și nord-vestice ale insulelor britanice, cum este zona Scoției. Ultima era glaciară, care a avut loc cu 10.000 de ani în urmă, a lăsat în aceste regiuni cele mai multe urme. Regiunea cu lacuri a Munților Cumbrian a luat naștere în urma încrețirii rocilor vulcanice dure, care ulterior au fost scobite de ghețari; din acestea au rezultat celebrele lacuri adânci.

Lacurile sărace în nutrimente sunt rar înconjurate de terenuri agricole. Aceste lacuri conțin puțină vegetație și un număr mic de pești. În golfurile ferite de clima neprielnică, păpurișul și alte plante de mal oferă hrană și protecție peștilor și păsărilor de apă. Până astăzi, lacurile de munte au fost mai puțin afectate de poluare.

Pericolele ce amenință lacurile cu apă dulce

Înmulțirea algelor. Azotul și fosforul sunt nutrimente importante, dar, în exces exercită un efect distrugător. Se infiltrează în apa lacului de pe malurile tratate cu fertilizanți și provoacă înmulțirea exagerată a algelor; astfel se formează la suprafață apei un covor de alge ce oprește trecerea razelor de soare (eutrofizare). Ziua algele eliberează oxigen, dar noaptea ele consumă toată cantitatea de oxigen dizolvată în apă, împiedicând astfel respirația plantelor și animalelor acvatice.

Ploile acide. Industria elimină anual în atmosferă multe milioane de tone de substanțe nocive acide, ce ajung înapoi la nivelul solului sub forma ploilor acide. Aceste substanțe nu numai că produc distrugerea copacilor, dar ajung și în apa lacurilor. Apa acidă intoxică plantele, păsările și mamiferele acvatice.

Source Sursa: Minunata lume a animalelor
Foto: Wikipedia