Logo bio-infomedia.ro

Riscul de extincție, mai ridicat la erbivorele mari

Elefanți în apă
Doi elefanți se scaldă în apele râului Shire din Parcul Național Liwonde, Republica Malawi, sud-estul Africii | Foto: THE-SCIENTIST.COM/GETTY IMAGES

Informațiile despre vertebratele care au devenit sau sunt pe cale să devină extincte arată că erbivorele sunt cele mai amenințate.

Contrar ideii că marii prădători sunt în mod particular amenințați cu extincția, un studiu publicat în revista Science Advance, efectuat pe mai multe de 24.000 de specii de păsări, mamifere și reptile a arătat că erbivorele, în special cele de dimensiuni mari, duc o existență mai primejdioasă.

Studiul ne-a atras atenția prin faptul că erbivorele, care joacă un rol fundamental în ciclul nutrienților, regenerarea pădurilor și în alte servicii ecosistemice cheie, sunt foarte vulnerabile la activitățile umane, a declarat ecologistul Mauro Galetti de la Universitatea din Miami, U.S.A., care nu a fost implicat în cercetare.

Există un număr semnificativ de specii de animale care au fost duse până la dispariție sau pe aproape de activitățile umane, cum ar fi vânătoarea sau distrugerea habitatelor. O opinie în general acceptată în domeniul conservării naturii este faptul că prădătorii de top, cum ar fi tigrii sau urșii polari, ar putea fi în mod particular în pericol, a declarat ecologista Trisha Atwood de la Universitatea de Stat din Utah, care a condus studiul.

Echipa de cercetători a adunat date de la Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN), autoritatea globală în ceea ce privește speciile cu risc de dispariție. Această organizație liste cu speciile care au dispărut recent și a făcut o analiză de risc pentru toate speciile de păsări și mamifere și pentru 70% dintre reptile; listele pentru pești, amfibieni și insecte sunt în lucru, dar sunt departe de a fi complete.

Pentru a vedea dacă prădătorii chiar sunt animalele terestre cele mai în pericol de dispariție, echipa a comparat proporțiile de erbivore, omnivore și prădători care erau declarate cu risc de către IUCN, prin marcarea cu etichetele de "vulnerabil", "în pericol" și "în pericol critic". Spre surpriza lor, a reieșit că erbivorele sunt cele mai în pericol, cu un procent de aprox. 25% din totalul speciilor cu risc (cu 8% mai mult decât omnivorele și cu 10% mai mult față de prădători).

Am fost foarte surprinși când am primit rezultatele, a declarat Atwood, dar oricât de mult am analizat informațiile, împărțindu-le pe grupe taxonomice (păsări, mamifere, reptile), regiuni geografice sau habitate, în majoritatea cazurilor erbivorele au ieșit cele mai vulnerabile.

Chiar după ce echipa a analizat extincțiile istorice din ultimii 500 de ani listate de IUCN și din Pleistocenul documentat în literatură, s-a determinat că erbivorele au fost cel mai probabil extincte în comparație cu omnivorele sau prădătorii.

Atwood și colegii săi au investigat apoi care ar putea fi cauza care ar explica această susceptibilitate a erbivorelor. Au descoperit că dimensiunea corpului este direct proporțională cu riscul de extincție la toate mamiferele și păsările, indiferent de grupul trofic, dar și la reptilele erbivore și omnivore. Chiar dacă erbivorele tind să aibă corpurile mai mari, acest lucru nu explica totul. În continuare, echipa a analizat efectele activităților umane, inclusiv vânătoarea, degradarea habitatelor și poluarea, folosind date specifice privind amenințările antropice furnizate de IUCN. Însă, pentru cea mai mare parte, nu s-au putut determina legături statistice solide.

O explicație a acestui fapt ar fi că influențele umane sunt atât de diverse și întrețesute, încât efectele unei singure influențe sunt imposibil de detectat.

Source Articol publicat pe: www.the-scientist.com
Text: Ruth Williams
Foto: Getty Images