Logo bio-infomedia.ro

Diversitatea vieții în Munții Alpi

  • 1 decembrie 2020
  • Ecologie
Masivul Mont Blanc
Masivul Mont Blanc, cel mai înalt vârf din Alpi (altitudinea de 4.810 m), văzut dinspre Savoy. În medalion: Ranunculus glacialis. | Foto: WIKIPEDIA

Peisajele magnifice ale Alpilor oferă casă unor flore și faune diversificate. Multe dintre plantele ce trăiesc aici le găsim și în regiunea Polului Nord, la nivelul mării.

Alpii reprezintă un lanț muntos lung de 1.200 km și lat de 250 km, care se întinde din Austria și Slovenia până în sud-estul Franței, trecând prin nordul Italiei, sudul Elveției, Liechtenstein și sudul Germaniei. Numele lor vine de la cuvântul latin albus, care înseamnă alb.

Munții se împart în trei grupe: Alpii Centrali, Alpii de Vest și Alpii de Est. Fiecare dintre acestea este compusă din mai multe regiuni. Mont Blan, cu altitudinea de 4.810, este cel mai înalt vârf al Europei și aparținea grupei de vest, găsindu-se la sud de Chamonix, Franța. Alpii Centrali au o altitudine medie mai mare decât cei de Vest și de Est.

Râurile. Multe râuri europene izvorăsc din Alpi, ca de exemplu Rinul. Aceste râuri sunt alimentate de apele ghețarilor.

Pajiștile reprezintă nivelul cel mai bogat în vegetație al regiunilor subalpine. În aceste zone întâlnim atât plante alpine, cât și vegetație caracteristică șesurilor. Tot aici cresc și multe specii de orhidee.

Ghețarii oferă o priveliște deosebită și dețin un rol important în formarea reliefului regiunii. Ei deplasează vârfurile munților și determină apariția văilor, lacurilor și movilelor de morene.

Clima

Clima variatelor regiuni din Alpi diferă, în mare măsură, în funcție de altitudine, așezare și expunere la vânturi. În timpul verii zilele pot fi extrem de călduroase, dar sunt urmate întotdeauna de nopți reci. Dimineața cerul este frecvent senin și însorit, dar după-amiaza se adună, de regulă, norii. Iarna ninsorile sunt frecvente, iar noaptea predomină înghețul. Partea nordică a Alpilor este mai umedă și mai friguroasă, iar partea sudică este mai caldă și mai uscată.

Vremea de pe Munții Alpi a fost studiată începând din secolul XVIII, mai ales vântul föhn (un tip de vânt descendent care apare pe versantul protejat al unui munte). Pe versanții munților sunt amplasate numeroase stații meteorologice, care furnizează un flux continuu de informații climatologilor. Unele văi sunt chiar aride, precum Valea Aosta din Italia, Maurianne din Franța, Valais din Elveția și nordul Tirolului.

Flora Alpilor

În Alpi trăiesc numeroase specii de plante, din văile înflorite până la vârfurile înghețate. Până la 2.400 m altitudine se găsesc păduri de conifere, iar de aici și până la 3.200 m se găsesc numai anumiți arbuști cu creșterea joasă. Una dintre cele mai cunoscute specii alpine este Ranunculus glacialis. Dintre plantele cu flori, aceasta deține recordul de altitudine: trăiește chiar și la 4.200 m. Multe flori au formă de pernuță, ca de exemplu Erithrichium nanum, plantă care seamănă cu floarea "nu-mă-uita". Mulțumită creșterii joase, sunt ferite de animalele erbivore, nefiind amenințate nici de pierderea umidității. Plantele tinere sunt protejate împotriva vântului. Renumita floare-de-colț este și ea prezentă în Alpi.

Iată câteva dintre speciile de plante care se găsesc în Alpi: zada, jneapănul, ienupărul, răchita, bujorul, macul alpin, urechelnița, crinul galben, trifoiul alpin, ciclamenul, ghințura galbenă, smirdarul, degetăruțul, poroinicul, argințica, brândușa de primăvară, gențiana de zăpadă.

Marmota și alunarul
Stânga: Marmota trăiește la altitudini de 1300-2750 m. Dreapta: Alunarul (gaița de munte) strânge anual mai mult de 100.000 de semințe, în 25.000 de depozite. | Foto: WIKIPEDIA

Fauna Alpilor

Mamifere: capra walie, capra neagră, marmota alpină, cerbul comun, iepurele alpin, guzganul alpin, chițcanul alpin.

Păsări: acvila de munte, uliul, cocoșul de mesteacăn, vânturelul roșu, potârnichea polară, cocoșul de munte, bufnița, ciocănitoarea neagră, lăstunul de stâncă, fâsa de munte, brumărița alpină, mierla gulerată, pițigoiul cucuiat, stăncuța alpină, fluturașul de stâncă, cinghița de iarnă, alunarul.

Amfibieni și reptile: năpârca, tritonul comun, salamandra pătată, salamandra alpină, buhaiul de baltă cu burtă roșie, vipera cu cruce.

Fluturi: fluturele de copac (Issoria lathonia), fluturele alpin al lui Apollo (Parnassius apollo), fluturele-coadă de rândunică (Colia hyale).

Toate mamiferele enumerate își petrec tot timpul anului în Alpi, unele dintre acestea hibernând. Puține păsări stau aici tot timpul anului; păsările care trăiesc în munții înalți își petrec lunile de iarnă retrase în văi.

Lumea păsărilor din Alpi

Unele păsări care trăiesc în Alpi s-au adaptat într-un mod unic mediului de aici. Cinghița alpină își construiește cuibul în crăpăturile stâncilor de deasupra pădurilor și își caută hrana, reprezentată de semințe și insecte, pe pantele abrupte. Stăncuța alpină cuibărește în colonii mici, în crăpăturile stâncilor. Iarna, stăncuțele alcătuiesc grupuri mari și petrec timp îndelungat în apropierea pârtiilor alpine și a stațiilor de teleferic, unde consumă resturi, iar câteodată primesc și hrană.

Gaița de munte (alunarul) și-a dezvoltat un sistem ciudat de pregătire pentru iarnă: toamna adună semințe de zâmbru și alune, pe care le îngroapă în stratul de frunze uscate drept provizii pentru iarnă. Astfel, în fiecare iarna adună chiar și o sută de mii de semințe, pe care le ascunde în aproximativ douăzeci și cinci de mii d locuri. Mulțumită memoriei uimitoare, își găsește mai târziu majoritatea rezervelor, chiar dacă acestea sunt acoperite de zăpadă. Depozitează suficiente semințe încât își poate hrăni și puii cu proviziile acumulate.

Source Sursa: Minunata lume a animalelor
Foto: www.wikipedia.org