Logo bio-infomedia.ro

Insulele Galápagos, binecuvântate cu ape bogate în nutrimente

  • 24 februarie 2021
  • Ecologie
Iguana marină (Amblyrhynchus cristatus), întâlnită în Insulele Galápagos. | Foto: JAVARMAN/SHUTTERSTOCK
  • Insulele Galápagos sunt amplasate în calea unui curent oceanic ascendent de ape reci, bogate în nutrimente, care favorizează dezvoltarea fitoplanctonului din jurul arhipelagului.
  • Reproducerea focilor cu blană de Galápagos, a pinguinilor de Galápagos, a cormoranilor nezburători și a multor altor specii endemice este larg dependentă de acest curent marin ascendent.

Fiecare parte a ecosistemului Insulelor Galápagos poate fi pusă în legătură cu bogatele rezerve de alge marine. Unele animale se hrănesc direct cu aceste plante microscopice, în timp ce altele se hrănesc cu aceste animale, și așa mai departe. Multe specii unice regăsite doar în arhipelagul din Pacific, cum ar fi faimoasele iguane marine și cormoranii nezburători, își obțin, în final, hrana de la alge.

Abundența algelor - tehnic, plante microscopice cunoscute sub denumirea de fitoplancton - este rezultatul unei zone cu ape neobișnuit de reci găsite în partea de vest a insulelor. Aceste ape reci sunt rezultatul ridicării la suprafața a apelor oceanice de adâncime bogate în nutrimente, fenomen care este mai intens în timpul sezonului uscat (mai-noiembrie) și mai puțin intens în timpul sezonului ploios (decembrie-mai).

Oamenii de știință au emis diferite ipoteze despre ceea ce generează această urcare la suprafața a apelor oceanice de adâncime din Galápagos, însă, un lipsa unor dovezi concludente, unii au presupus fenomenul se datorează unui curent oceanic care curge spre est, intrând în coliziune cu insulele.

Cheia dezlegării acestui mister stă în caracterul puternic sezonier al acestuia. Mai întâi, temperatura scăzută a apelor din vestul insulelor este legată de puterea vânturilor locale nordice. Aceasta este în contrast cu curentul oceanic ascendent slab din regiunea ecuatorială a Oceanului Pacific, care este susținut de vânturile vestice predominante.

Harta clorofilei
Harta globală a clorofilei (o măsură a dezvoltării planctonului). Insulele Galápagos sunt localizate într-un curent care trimite nutrimente prin "deșertul" Oceanului Pacific. | Sursa: NASA

Însă care este modul în care vânturile nordice generează un curent oceanic ascendent localizat în jurul Insulelor Galápagos? Cercetătorii au încercat să răspundă la această întrebare printr-un studiu publicat în Scientific Reports, în care au folosit modele computerizate de înaltă rezoluție ale circulației oceanice din regiune. S-a dorit ca modelul să se concentreze în special pe efectele vânturilor locale, excluzând pe cât posibil variabilele la scară largă. Aceasta înseamnă că oceanul a fost modelat la starea sa medie anuală pentru factori cum ar fi temperatura, salinitatea și viteza apei, apoi a fost "forțat" cu o schimbare de șase ore a vânturilor atmosferice, radiației, precipitațiilor și evaporării, pe baza unor observații din lumea reală.

Spre surprinderea cercetătorilor, aceste model mult simplificat a fost capabil să reproducă ciclul sezonier din Galápagos. O analiză mai detaliată a indicat că sursa curentului oceanic ascendent din jurul insulelor este o amestecare turbulentă a apelor oceanice. Ceea ce pare a se întâmpla la vestul insulelor este faptul că vânturile nordice bat peste așa numitele fronturi oceanice superioare - benzi cu schimbări laterale abrupte ale temperaturii apei oceanice, asemănătoare, dar la o scară mai redusă, cu fronturile atmosferice ce apar pe hărțile meteorologice. Atunci când vânturile ating aceste fronturi, apele calde de suprafața și cele mai reci de la adâncime se amestecă, ceea ce determină mai multă circulație sub suprafața oceanului și, implicit, atrage mai multă apă rece de la adâncime.

Curentul ascendent de ape reci are o productivitate ridicată, deoarece mai multe nutrimente înseamnă mai mult fitoplancton, ceea ce înseamnă mai mulți pești. Reproducerea focilor cu blană de Galápagos, a pinguinilor de Galápagos, a cormoranilor nezburători și a multor altor specii endemice este larg dependentă de acest curent marin ascendent. Prezența sezonieră a rechinilor-balenă în această regiune este, probabil, legată de acest fenomen. Mai mult, flota de pescuit industrial de ton a statului Ecuador, una dintre cele mai mari din lume, se concentrează pe această regiune.

Studiul a confirmat că arhipelagul Galápagos este aproape perfect poziționat pentru a maximiza potențialul curentului oceanic ascendent. În lipsa acestui curent, creșterea fitoplanctonului din jurul insulelor ar fi mai apropiată de nivelurile mai modeste înregistrate în mod obișnuit în vestul Pacificului. Iar dacă aceasta ar fi fost cazul, ar fi fost mult mai dificil pentru ca Galápagos să-și susțină bogăția unică de specii endemice.

Source Sursa: www.theconversation.com
Text: Alex Forryan, Alberto Naveira Garabato, Alex Hearn



Din aceeași categorie