Logo bio-infomedia.ro

Țestoasa gigant de Galapagos

Țestoasa gigant de Galapagos
Virtual sinonime cu Insulele Galapagos, țestoasele gigant au fost una dintre speciile care l-au ajutat pe Charles Darwin să-și elaboreze teoria evoluției în secolul al XIX-lea. | Foto: WWF/ANTONIO BUSIELLO

Cei mai faimoși rezidenți ai Insulelor Galapagos sunt țestoasele gigant. De fapt, chiar cuvântul galapagos derivă din vechiul cuvânt spaniol pentru țestoase.

INFO PE SCURT

DENUMIRE POPULARĂ

Țestoasă gigant de Galapagos


DENUMIRE ȘTIINȚIFICĂ

Chelonoidis spp.


STARE DE CONSERVARE

În pericol


Stări de conservare IUCN

DIMENSIUNI

Medie: 1,5 m

Maximă: 1,8 m


Dimensiuni țestoasă comparativ cu omul

GREUTATE

Medie: 250 kg

Maximă: 400 kg

Țestoasa gigant (Chelonoidis spp.) a ajuns în Galapagos de pe continentul sud-american în urmă cu 2-3 milioane de ani, unde s-a diversificat în 15 specii, diferite prin morfologie și distribuție. În prezent, în Galapagos trăiesc zece specii de țestoase, iar populația totală este estimată la 20.000 de indivizi.

Țestoasele gigant prezintă variații largi în ceea ce privește dimensiunile și forma carapacei, dar toate cele 15 specii pot fi împărțite în două tipuri principale după carapace: țestoase cu carapace în formă de cupolă și țestoase cu carapace în formă de șa. Țestoaselor cu carapacea în formă de cupolă le lipsește unghiul ascendent din partea din față a carapacei, ceea ce le restricționează posibilitățile de ridicare a capului. Ele preferă să trăiască pe insulele mari și umede, acolo unde se găsește vegetație din belșug. Țestoasele cu carapacea în formă de șa prezintă o curbură a carapacei deasupra capului, ceea ce le permite să ridici capul mai mult, întinzându-se astfel după plantele mai înalte. Ele preferă să trăiască pe insulele mai aride din Galapagos, unde hrana este mai puțin abundentă.

Țestoasele gigant de Galapagos petrec 16 ore pe zi pentru a se odihni. Restul timpului și-l petrec păscând iarbă și mâncând fructe sau cactuși. Le place să se scalde în apă, dar pot supraviețui până la un an fără hrană sau apă. Pe carapacea lor pot fi observate frecvent păsări mici, cum ar fi cintezele de Galapagos, cu care țestoasele formează o relație de simbioză, prin care păsările pigulesc căpușele de pe pielea acestora.

Reproducerea are loc, în principal, în sezonul cald (din ianuarie până în mai), dar împerecherea poate fi observată în tot cursul anului. Împerecherea poate dura câteva ore, timp în care masculul scoate urlete puternice. După împerechere, femelele migrează spre o zonă de cuibărit, unde sapă o groapă cu ajutorul picioarelor din spate, în care depune 2-16 ouă, fiecare de mărimea unei mingi de tenis. Ouăle sunt incubate la soare, iar puietul eclozează după cca. 130 de zile.

Insulele Santa Cruz și Isabela dețin cele mai numeroase populații de țestoase gigant. Populații pot fi găsite și pe insulele Santiago, San Cristobal, Pinzon și Espanola.

Țestoasele gigant de Galapagos pot fi întâlnite în tot cursul anului. În timpul sezonului rece, ele sunt mai active la miezul zilei, iar în sezonul cald sunt mai active dimineața și seara.

Populațiile de țestoase gigant au suferit importante declinuri din cauza exploatării de către vânătorii de balene și braconierilor. Ele se pot constitui într-o sursă de carne proaspătă, care poate fi ținută pe navă timp de luni întregi fără apă sau hrană. Aceasta a dus la pierderea a 100.000 până la 200.000 de exemplare. Pot fi exploatate și pentru ulei, care este utilizat în lămpi.

Introducerea de către oameni a unor specii a avut efecte devastatoare asupra populațiilor de țestoase. Șobolanii, porcii și furnicile consumă ouăle de țestoase; câinii sălbatici atacă țestoasele adulte; caii și bovinele le perturbă cuiburile; caprele concurează cu țestoasele pentru hrană.

Țestoasele sunt afectate de barierele puse pe căile de migrație, cum ar fi drumurile și gardurile care împrejmuiesc terenurile. Ar putea avea probleme de sănătate și din datorită proximității cu animalele domestice.

Cel puțin trei specii de țestoase gigant se crede că au dispărut, inclusiv țestoasa de Pinta, al cărei ultim exemplar (Lonesome George) a murit în anul 2012.

Source Sursa: Galapagos Conservation Trust
Foto: WWF