Logo bio-infomedia.ro

Prima specie dispărută din cauza omului

Pictură din Peștera Altamira
O replică a unei picturi din Peștera Altamira din Santillana del Mar, Cantabria, Spania, care conține picturi create cu 18.500 și 14.000 de ani în urmă, în Paleoliticul Superior. | Foto: UNIVERSAL HISTORY ARCHIVE

Cândva spre sfârșitul anilor 1600, în pădurile luxuriante din Mauritius, ultima pasăre dodo își trăgea ultima suflare. După secole de scormonit prin desișurile tropicale, această specie și-a găsit sfârșitul de mâna omului, care ajunsese pe aceste insule cu mai puțin de 100 de ani înainte. Cu înclinația lor spre vânătoare, distrugerea habitatelor și eliberarea unor specii invazive, oamenii au anulat milioane de ani de evoluție și au eradicat rapid această pasăre de pe suprafața pământului.

De atunci, pasărea dodo a cuibărit doar în conștiința noastră ca prim exemplu al extincției cauzate de oameni. I-am folosit numele și pentru a ne mai atenua din propria vină: pasărea era grasă, leneșă și puțin inteligentă - și după cum ne spune o poveste populară, aceste trăsături i-au pecetluit soarta inevitabilă.

Însă, de fapt, nu am fi putut greși mai mult, conform lui Julian Hume, paleontolog și cercetător la Muzeul Natural de Istorie din Marea Britanie. Cercetătorul studiază fosilele de specii dispărute și și-a dedicat o parte din carieră pentru a corecta reputația proastă a păsării dodo. Prin modelarea digitală a rămășițelor scheletului păsării dodo, el a produs o reconstrucție digitală 3D ce înfățișează o cu totul altă imagine a păsării, care era mult mai rapidă, mai agilă și mai inteligentă decât ne face să credem cultura populară.

Era total diferită de acea ființă mare, grasă și voluminoasă, cu mersul legănat. Această pasăre era foarte bine adaptată la condițiile de mediu din Mauritius, a declarat Hume.

În schimb, exploatarea neîncetată din partea oamenilor a fost adevărata cauză a dispariției păsării dodo.

Mai există un alt aspect în privința căruia am greșit. În ciuda credinței obișnuite, pasărea dodo nu a fost prima creatură care a dispărut din cauza omului. De fapt, oamenii au dus la dispariția faunei cu mult timp înainte de pasărea dodo. Așadar, dacă pasărea dodo nu a fost prima specie pe care am eradicat-o, atunci care animal primește acest titlu neonorant?

Oamenii în mișcare

Ne-am obișnuit cu ideea că extincția cauzată de oameni este ceva recent în istoria noastră. Însă, oamenii de știință au găsit dovezi paleontologice convingătoare care demontează această idee.

Problema a apărut cu adevărat atunci când oamenii au început să migreze. Începutul migrațiilor încă este subiect de dezbateri, dar cele mai recente estimări sugerează că migrațiile care au dus la așezarea unor populații stabile pe tot globul au început odată cu plecarea hominizilor (neandethalienii și rudele lor, dar și Homo sapiens) din Africa și Asia de sud-est, în urmă cu cca. 125.000 de ani. Iar de aici dovezile devin interesante. Pe măsură ce oamenii și-au părăsit locurile ancestrale și în următoarele zeci de mii de ani cât au colonizat Eurasia, Oceania, America de Nord și America de Sud, înregistrările fosile arată o creștere a dispariției animalelor cu corp mare (megafauna) de pe aceste continente.

Pe măsură ce hominizii au emigrat din Africa, se observă acel tipar regulat al extincției , a declarat Felisa Smith, profesor de ecologie la Universitatea New Mexico, ce studiază felul în care dimensiunile corpului animalelor au evoluat în cursul istoriei. După cum aceasta și colegi săi au explicat într-un studiu publicat în revista Science în anul 2018, de fiecare dată când un strămoș de-al nostru a ajuns într-un loc nou, înregistrările fosile arată că animalele cu corpul mare - strămoșii preistorici ai elefanților, urșilor și antilopelor de astăzi - începeau să dispară în câteva sute până la o mie de ani, de cel mai multe ori. O extincție atât de rapidă nu apare nicăieri altundeva în ultimele câteva milioane de ani, nu după ce dinozaurii au dispărut în urma ciocnirii planetei cu un asteroid acum 65 de milioane de ani.

Unele dintre acele specii dispărute ar părea drept creaturi fantastice dacă ar trăi pe Pământ și astăzi. De exemplu, a existat o creatură asemănătoare cu un tatu (mamifer de mici dimensiuni, cunoscut datorită armurii sale formate de plăci osoase și cornoase mobile), numită glyptodon, care avea mărimea unui autobuz. Glyptodonii au dispărut din America la sfârșitul ultimei ere glaciare, cu aprox. 12.000 de ani în urmă, probabil datorită sosirii oamenilor în această zonă. Numărul uriașilor ursi de peșteră din Eurasia a ajuns într-un declin abrupt în urmă cu 40.000 de ani, cam în aceeași perioadă în care oamenii au început să se răspândească în habitatul lor. Odinioară, America de Sud a fost casa leneșului uriaș (megatherium), la dispariția sa acum 11.000 de ani contribuind, cel mai probabil, oamenii.

Fosile de glyptodon
Fosile de grlyptodon expuse la Muzeul La Plata din Argentina. | Foto: LAURA GEGGEL

Ce a făcut ca aceste animale mari să fie sensibile la apariția și răspândirea oamenilor? Megafauna reprezenta hrană sau o amenințare pentru populațiile de oameni. Mai mult, aceste animale, care nu mai întâlniseră niciodată oameni, au fost neatente față de acești noi emigranți sosiți în habitatele lor, ceea ce le-a crescut vulnerabilitatea față de atacuri. Spre deosebire de animalele mai mici, care se reproduc mai rapid, megafauna se reproducea mai lent și avea populații mai reduse comparativ cu alte specii.

Dar nu numai vânătoare a constituit o amenințare, ci și răspândirea focurilor cauzate de oameni, care au distrus porțiuni din habitate și creșterea competiției pentru hrană din partea oamenilor. De exemplu, se crede că prin vânarea în mod repetat a acelorași erbivore, numărul tot mai mare al oamenilor a cauzat extincția speciei Arctodus simus, un urs uriaș din America de Sud, care avea o înălțime de 3 metri și care a dispărut în urmă cu 11.000 de ani. Schimbările climatice, împreună cu impactul populațiilor de oameni, s-au dovedit a fi o combinație fatală pentru unele specii de megafaună, cei mai cunoscuți fiind mamuții, care au dispărut în urmă cu 10.500 de ani (cu excepția mamutului lânos pitic, care a supraviețuit până în urmă cu 4.000 de ani pe o insulă din nordul Rusiei).

Ursul cu fața scurtă
O ilustrație a ursului cu fața scurtă (Arctodus simus) apătându-și teritoriul în fața unei feline cu dinți sabie, în timpul ultimei ere glaciare. | Foto: SHUTTERSTOCK

Un răspuns?

Toate acestea arată că oamenii au eradicat în mod sistematic speciile din jurul lor chiar de la începutul istoriei, iar migrația noastră a adus cu sine dezastrul asupra lumii. Din nefericire, ne-am continuat moștenirea lăsată de strămoși, prin eradicarea, pe lângă a altor mii de specii, a hipopotamilor de Madagascar în urmă cu 1.000 de ani, a păsărilor Moa din Noua Zeelandă în urmă cu 600 de ani și a porumbeilor mesager în urmă cu 106 ani. Și tot noi suntem responsabili de extincțiile care au loc astăzi.

Însă aceasta nu răspunde la întrebarea care specie a fost prima care a dispărut. Motivul este faptul că informațiile despre extincțiile cauzate de om sunt de încredere doar pentru ultimii 125.000 de ani. Dar acest lucru nu exclude posibilitatea ca omul să fi cauzat dispariția unor specii și mai înainte de părăsirea Africii. De fapt, există dovezi convingătoare care sugerează că, înainte de a emigra, oamenii și-au exprimat instinctele vânătorești și aici.

Studiile au arătat că dimensiunile medii ale animalelor din Africa de acum 125.000 de ani erau doar la jumătate față de cele ale animalelor de pe celelalte continente.

Africa este unul dintre cele mai mari continente, deci animalele ar fi trebuit să aibă o dimensiune medie a corpului similară cu cea din America sau Eurasia, unde aceasta era de cca. 100 kg, a declarat Felisa Smith. Faptul că acest lucru nu s-a întâmplat sugerează existența efectului hominizilor asupra megafaunei din Africa, cu mai mult de 125.000 de ani înainte.

În esență, deoarece restul istoriei ne arată că oamenii sunt buni la înlăturarea animalelor mari din orice ecosistem, putem face o presupunere pertinentă că hominizii din Africa ar fi putut fi responsabili pentru extincții și înainte de a-și începe migrațiile.

Totuși, nu există o cale de a determina cu siguranță care specie a dispărut prima. Probabil că a fost a specie din familia elefanților - un palaeomastodon sau un stegodon, nu se poate ști cu exactitate.

Source Articol publicat pe: www.livescience.com
Text: Emma Bryce
Foto: Getty Images, Shutterstock