Logo bio-infomedia.ro

Lumea fantastică a pisicilor sălbatice

Pisica sălbatică
Există a varietate largă de pisici sălbatice care cutreieră Europa, Africa, Asia și cele două Americi. | Foto: THIRDFORCENEWS.ORG.UK

Cu toții am auzit de tigri, lei sau jaguari, dar popularitatea acestor animale pune în umbră o diversitate de alte feline mici care trăiesc pe planeta noastră.

Animalele pe care noi le numim pisici, fie că sunt domestice sau sălbatice, aparțin familiei Felidae. Aceste animale pot fi întâlnite în Europa, Africa, Asia, America de Nord și America de Sud. Ele s-au adaptat unei diversități de habitate, de la pădurile tropicale, la deșerturile extreme și la regiunile muntoase.

Iată câteva dintre felinele care cutreieră lumea.

Pisica margay

Pisica margay (Leopardus wiedii) este o specie de pisici sălbatice care trăiește în America Centrală și de Sud. Este adesea întâlnită în zone forestiere, dar și în zone împădurite din preajma culturilor agricole sau pășunilor.

Este o specie nocturnă, care vânează șopârle, păsări sau unele maimuțe de mici dimensiuni, dar și unele mamifere cum ar fi veverițele și rozătoarele. De obicei vânează la nivelul solului, dar este și un bun cățărător. Se odihnește prin copaci.

Pisica margay seamănă cu ocelotul, cu care împarte unele trăsături comune - blana maronie cu dungi întunecate la culoare, dar margay are dimensiunile mai mici, cu lungimea corpului de cca. 50 cm. De asemenea, are capul mai mic, ochii mai mari și coada mai lungă.

Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN) a inclus această pisică pe lista speciilor aproape amenințate. Aceste animale au fost comercializate ilegale pentru blana lor sau ca animale de companie exotice, dar au pierdut și din habitate din cauza defrișărilor.

Pisica margay
Pisica margay seamănă mult cu ocelotul, însă este mai mică, are ochii mai mari și coada mai lungă. | Foto: ONDREJ PROSICKY/SHUTTERSTOCK

Pisica andină

Până la sfârșitul anilor 1990, existau puține observații ale pisicii andine (Leopardus jacobita), însă înregistrările prezenței acestei specii s-au înmulțit în ultimele două decenii.

Pisica andină este nativă Munților Anzi din America de Sud, unde se întâlnește la altitudini pornind de la 650 m și ajungând la mai mult de 4.400 m. Habitatul său este extrem: arid, temperatori foarte scăzute și pante foarte abrupte. Având lungimea corpului de aprox. 60 cm, această pisică este mai mare decât pisica domestică și pisica de pampas, cu care este confundată uneori.

Pisica andină se hrănește cu rozătoare, aproape 50% din dieta sa fiind reprezentată de viscacha (un rozător cu urechi lungi, care seamănă cu iepurele).

IUCN a pus pisica andină pe lista speciile în pericol, cu numai în jur de 1.400 de exemplare adulte existente în sălbăticie. Amenințările speciei sunt reducerea și fragmentarea habitatelor, prădătorii și vânatul.

Pisica andină
Pisica andină (Leopardus jacobita) este foarte evazivă, trăind la altitudini de până la 4.400 m în America de Sud. | Foto: JIM SANDERSON/WIKIPEDIA

Pisica sălbatică scoțiană

La o privire rapidă, pisică sălbatică scoțiană (Felis silvestris silvestris) poate fi confundată foarte ușor cu o pisică de casă, cu blana sa vărgată întâlnită la unii dintre verii săi domestici. Cu toate acestea, pisica sălbatică scoțiană este ceva mai mare și mai grea, cu un cap mai robust. Are o coadă mai groasă, cu dungi și vârful negre.

Pisica sălbatică scoțiană este o subpopulație a pisicii sălbatice europene (Felis silvestris) și reprezintă singura specie de pisică sălbatică din Marea Britanie. De obicei, este întâlnită în zonele împădurite și tufărișurile de pe lângă păduri.

Mai există aprox. 100-300 pisici sălbatice scoțiene. Hibridizarea cu pisicile domestice este principala amenințare la supraviețuirea speciei.

Pisica sălbatică scoțiană
Pisica sălbatică scoțiană este singura pisică sălbatică adevărată din Marea Britanie, însă populația sa are foarte puține exemplare. Exemplarul din imagine a fost fotografiat la British Wildlife Centre din Surrey. | Foto: AIRWOLFHOUND/FLICKR

Pisica manul

Pisica manul (Otocolobus manul) este o specie de dimensiuni mici și corp îndesat, aproximativ de mărimea unei pisici domestice. Se hrănește cu mamifere mici.

Specia se întâlnește în Asia Centrală, de obicei în zone de pajiști și tufărișuri de altitudine mare, zone stâncoase, unde există suficiente locuri pentru adăpostire. În loc să fugă, pisicile manul preferă să se ascundă de prădători folosing blana lor de culoare gri-cenușie drept camuflaj sau adăpostindu-se în vizuine.

IUCN a clasificat specia ca având risc scăzut, cu o populație estimată la 58.000 de exemplare adulte la nivel mondial.

Pisica manul
Pisică manul la Grădina Zoologică din Rotterdam. | Foto: SANDER VAN DER WEL/FLICKR

Pisica cu pete ruginii

Pisica cu pete ruginii (Prionailurus rubiginosus) este cea mai mică specie de pisici din lume, cu lungimea corpului de doar 40 cm. Se întâlnește numai în India, Sri Lanka și Nepal.

Se cunosc relativ puține lucruri despre comportamentul acestei specii în sălbaticie. Se presupune că pisicile cu pete ruginii sunt predominant nocturne și se hrănesc cu păsări și rozătoare. Au fost observate adăpostindu-se în copaci, probabil pentru a evita prădătorii de dimensiuni mari.

IUCN a clasificat această specie drept în pericol, aproape de vulnerabilă. Amenințările constau în pierderea sau fragmentarea habitatelor, din cauza extinderii zonelor urbane și industriale.

Pisica cu pete ruginii
Pisicile cu pete ruginii sunt unele dintre cele mai mici feline din lume. | Foto: DAVIDVRAJU/WIKIPEDIA

Pisica de nisip

Pisica de nisip (Felis margarita) este singura pisică de deșert din lume, fiind întălnită în regiuni din Africa de Nord, Orientul Mijlociu și Asia Centrală. Este o specie de mărime mică, având lungimea corpului de cca. 50 cm.

Pisicile de nisip supraviețuiesc la temperaturi de 40 oC pe timpul verii și de -25 oC pe timpul iernii. De obicei, se feresc de temperaturile ridicate ascunzându-se în timpul zilei în vizuine sub nisip, de unde ies la vânat noaptea, când este mai răcoare.

Pisica de nisip se hrănește cu rozătoare mici, dar și cu păsări mici, reptile și uneori lăcuste. Ocazional își ascunde prada în nisip, pentru a se reîntoarce mai târziu la ea.

Această pisică nu are nevoie în mod regulat de apă, asigurându-și necesarul doar din pradă, deși bea apă dacă are ocazia.

Pisica de nisip
Pisică de nisip la Grădina Zoologică din Bristol, Marea Britanie | Foto: ADRIAN PINGSTONE/WIKIPEDIA

Jaguarundi

Jaguarundi (Herpailurus yagouaroundi) este o pisică sălbatică întâlnită în America Centrală și de Sud, care seamănă puțin cu vidra, cu corpul său alungit de cca. 70 cm lungime, urechile rotunjite, botul și picioarele scurte.

Felina trăiește într-o varietate largă de habitate, de la păduri tropicale la deșerturi, dar preferă zonele cu vegetație pentru a se adăposti. Este foarte agilă la deplasarea prin copaci. De obicei, vânează în timpul zile, atacând mamifere mici, păsări și reptile.

Există mai multe variații de culoare în cadrul acestei specii, chiar și între puii din aceeași generație. Blana poate avea culoarea brun-închis negricios, gri sau roșu-gălbui.

Jaguarundi este o altă specie aflată în pericol de a-și pierde habitatele, mai ales din cauza extinderii agriculturii. De obicei este omorâtă pentru că atacă păsările de curte sau poate fi prinsă în capcanele puse pentru alte specii cu valoare comercială.

Jaguarundi
Jaguarundi la Grădina Zoologică din Pont-Scorff, Franța. | Foto: VASSIL/WIKIPEDIA

Leopardul pătat

Leoparzii pătați (Neofelis nebulosa) se întâlnesc în regiuni din sud-estul Asiei, până în peninsula Malacca. Specia mai este cunoscută drept leopardul pătat continental, pentru a fi deosebită de leopardul pătat de Sunda, care trăiește în Borneo și Sumatra.

Denumirea speciei vine de la aspectul blănii sale, cu pete negre și gri-închis. Comparativ cu alte specii de feline, leopardul pătat are membrele mai scurte și o coadă excepțional de lungă.

Lungimea corpului este de cca. 85 cm. Preferă pădurile tropicale, unde trăiește prin copaci. Este o specie nocturnă. Vânează o diversitate de animale: primate, căprioare, pangolini, rozătoare și păsări.

Leopardul pătat este încadrat în rândul speciilor vulnerabile în lista IUCN. Principalele amenințări sunt defrișările, vânătoarea și comerțul ilegal cu specii sălbatice. Exemplarele vii pot fi vândute ca animale de companie exotice.

Leopardul pătat
Leopard pătat la Grădina Zoologică din Aizawl, India. | Foto: RAJU KASAMBE/WIKIPEDIA

Caracalul

Caracalul sau râsul african (Caracal caracal) este o specie de pisică sălbatică întâlnită în Africa, Orientul Mijlociu și Asia Centrală, în habitate de semi-deșert până la savane. Are o mărime medie, corpul îndesat, cu lungimea de cca. 74 cm. Este ușor de identificat prin blana de culoarea nisipului și prin pămătufurile de păr negru din vârful urechilor. Denumirea de caracal vine din lumba turcă, unde înseamnă urechi negre.

Caracalul vânează mamifere mici și medii, inclusiv antilope mici, reptile și rozătoare. Este un vânător excelent de păsări, putând sări până la patru metri în aer pentru a-și captura prada.

Aceste feline sunt în pericol deorece pot fi omorâte de către oameni din cauză că atacă animalele domestice. Pierderea și fragmentarea habitatelor este o altă cauză a declinului lor; în unele părți ale Indiei, specia ar putea fi în pragul extincției.

Caracalul
Caracalul (râsul african) la Grădina Zoologică din Poznań, Polonia. | Foto: BARDROCK/WIKIPEDIA

Source Articol publicat pe: www.nhm.ac.uk
Text: Emily Osterloff
Foto: thirdforcenews.org.uk, Wikipedia