Logo bio-infomedia.ro

Apariția dinozaurilor, declanșată de o extincție în masă nou descoperită

Ilustrație cu dinozauri
O ilustrație a vieții de acum 232 milioane de ani, din timpul Episodului Pluvial din Carnian, după care au apărut dinozaurii. Un rauisuchian poate fi observat în planul îndepărtat, în timp ce două specii de dinozaur se află în prim plan. | Foto: DAVIDE BONADONNA

Erupțiile vulcanice uriașe de acum 233 milioane de ani au pompat în atmosferă dioxid de carbon, metan și vapori de apă. Această serie de explozii violente, care au avut loc în regiunea coastei de vest a Canadei de astăzi, a dus la o încălzire globală puternică. Noul studiu a arătat că acesta a fost un eveniment de extincție în masă la nivel planetar, care a omorât multe dintre tetrapodele dominante la acea vreme și a vestit apariția dinozaurilor.

Cea mai bine cunoscută extincție în masă a avut loc la sfârșitul Cretacicului, în urmă cu 66 milioane de ani. Atunci au dispărut toți dinozaurii, pterozaurii, reptilele marine și amoniții. Acest eveniment a fost cauzat, în principal, de impactul planetei cu un asteroid gigant, fapt care a dus la blocarea luminii solare și la scăderea temperaturilor, urmate de pertubări masive ale oceanelor și atmosferei.

Geologii și paleontologii au căzut de acord asupra unei serii de cinci astfel de evenimente, extincția în masă de la finalul Cretacicului fiind ultima la număr. Așadar, descoperirea unei noi extincții în masă necunoscute anterior ar putea părea ceva neașteptat. Și totuși, acest eveniment, denumit Episodul Pluvial din Carnian (CPE), pare a fi omorât tot la fel de numeroase specii ca impactul cu asteroidul gigantic. Ecosistemele marine și cele de pe uscat au fost profund afectate, pe măsură ce planeta a devenit mai caldă și mai uscată.

Pe uscat, acest eveniment a declanșat schimbări semnificative la plante și erbivore. În schimb, odată cu declinul tetrapodelor erbivore dominante, precum rhynchozaurii și dicynodonții, dinozaurii și-au dobândit o șansă.

Dinozaurii își avuseseră originea cu cca. 15 milioane de ani mai devreme, iar noul studiu arată că, în urma CPE, aceștia s-au răspândit rapid în cele 10-15 milioane de ani care au urmat și au devenit speciile dominante din ecosistemele terestre. CPE a declanșat epoca dinozaurilor, care a durat 165 milioane de ani.

Nu doar dinozaurii au primit o șansă. Multe alte grupe de tetrapode moderne, precum țestoasele, șopârlele, crocodilii și mamiferele datează de la acest nou descoperit eveniment revoluționar.

Urmărind indiciile

Acest eveniment a fost pentru prima data observat, în mod independent, în anii 1980. Însă s-a crezut că este limitat la nivelul continentului european. Mai întâi, geologii din Germania, Elveția și Italia au recunoscut un punct major de cotitură în privința faunei marine din urmă cu cca. 232 milionae de ani, denumit Evenimentul Rheingraben.

Apoi, în anul 1986, un alt stutiu a observat un punct de cotitură în rândul tetrapodelor și amoniților. Dar la acea vreme, tehnicile de datare erau mai puțin performante decât astăzi, ceea ce a făcut imposibil să se stabliească dacă aceste două eveniment erau, de fapt, unul și același.

Piesele puzzle-ului au început să se potrivească atunci când un episod de climat umed, cu o durată de aproximativ un milion de ani, a fost observat în Marea Britanie și alte părți ale Europei de către geologii Mike Simms și Alastair Ruffell. Apoi, geologul Jacopo dal Corso a reperat o coincidență în timp a CPE cu vârful erupțiilor din bazalturile Wrangellia (un termen pe care geologii îl dau plăcii tectonice înguste atașate de coasta de vest a Americii de Nord, la nord de Vancouver și Seattle).

În final, după revizuirea dovezilor din rocile din perioada Triasicului, semnătura CPE a fost detectată nu numai în Europa, ci și în America de Sud, America de Nord, Australia și Asia. Așadar, acesta nu a fost un doar un eveniment european, ci unul la nivel global.

Erupțiile vulcanice

Erupțiile masive din Wrangellia au pompat dioxid d ecarbon, metan și vaporit de apă în atmosferă, ducând la încălzire globală și intensificarea precipitațiilor la nivel planetar. Există cinci vârfuri ale erupțiilor asociate cu vârfurile de înzălzire globală din urmă cu 233 milioane de ani. Erupții au produs ploi acide, gazele vulcanice dizolvate în apă învăluind pământul într-o baie de acid diluat. Oceanele au devenit acide și ele.

Încălzirea bruscă a afectat plantele și animalele de la tropice, iar ploile acide au omorât plantele de pe uscat, în timp ce acidificarea oceanelor a afectat toate organismele cu schelet de carbonat. Aceasta a curățat suprafețele oceanelor și uscatului. Viața poate că a început să-și revină, dar, după ce erupțiile au încetat, temperaturile au rămas ridicate, iar poile tropicale au încetat. Aceasta a cauzat uscarea pământului, condiții în care au prosperat dinozaurii.

Un fapt extraordinar este repornirea fabricii marine de carbonat. Aceste reprezintă un mecanism global, prin intermediul căruia carbonatul de calciu este transformat în calcar și furnizează material din care organsime precum coralii și moluștele își construiesc cochiliile. CPE a marcat începutul recifelor de corali moderne, precum și al multor grupe moderne de plancton, indicând modificări profunde în oceane.

Înainte de CPE, principala sursă de carbonat din oceane o reprezentau ecosistemele microbiene, cum ar fi movilele de noroi dominate de calcar din regiunile de țărm. Însă, după CPE, acest rol a fost preluat de către recifele de corali și plancton, unde noi grupe de microorganisme, precum dinoflagelatele, au apărut și au înflorit. Această schimbare profundă din ciclurile fundamentale ale carbonului din oceane a reprezentat începutul ecosistemelor marine moderne.

Geologii trebuie să investigheze detaliile activității vulcanice din Wrangellia și să înțelegea modul în care aceste erupții vulcanice repetate au afectat climatul și au schimbat ecosistemele de pe Pământ. În istoria planetei noastre, au existat câteva extincții în masă cauzate de erupții vulcanice, iar perturbările fizice, precum încălzirea globală, ploile acide și acidificarea oceanelor, se numără printre provocările pe care le întâlnim astăzi.

Paleontologii trebuie să analizeze mai în detaliu înregistrările fosile marine și continentale, pentru a înțelege cum aceste crize au afectat biodiversitatea, dar și modalitățile prin care planeta și-a revenit.

Source Sursa: www.scitechdaily.com
Text: Michael J. Benton
Foto: Davide Bonadonna