Logo bio-infomedia.ro

Vulpile se ospătează cu mamiferele din Australia

Vulpea
O vulpe în Parcul Kings, vestul Australiei. | Foto: TRISH FLEMING
  • Vulpile reprezintă una dintre cele mai mari amenințări la adresa faunei endemice a Australiei, datorită capacității lor de a se adapta la o varietate mare de habitate, de la terenuri agricole până la localități.
  • Studiile anterioare arată că vulpea deja a contribuit la dispariția a 14 specii de mamifere endemice și a unei specii de păsări din Australia.

Oamenii de știință de la Institutul Harry Butler (HBI) al Universității din Murdoch, Australia, au descoperit că vulpile fac adevărate ravagii în rândurile multor specii de animale din Australia, 70% dintre eșantioanele de dietă prelevate de la vulpi constând din resturi de mamifere.

Studiul demonstrează o modificare majoră în dieta vulpilor din ultimii 70 de ani, pe măsură ce aceste mamifere au început să consume din ce în ce mai multe specii endemice, în urma succesului proiectului de biocontrol al populațiilor de iepuri. Profesorul Trih Fleming, directorul Centrului pentru Științele Ecosistemelor Terestre și Sustenabilitate al HBI, spune că vulpile reprezintă una dintre cele mai mari amenințări la adresa faunei endemice a Australiei.

Spre deosebire de pisicile sălbatice, care preferă să vâneze pradă vie, vulpile sunt oportuniste, consumând o gamă largă a hrană, iar acest oportunism le-a permis să exploateze o varietate mare de habitate, pentru a deveni carnivorul cel mai răspândit, după pisicile și câinii domestici, a declarat prof. Fleming. Vulpile întotdeauna găsesc ceva de mâncat. Oportunismul face vulpea cel mai de succes mamifer carnivor sălbatic. Vulpile exploatează o gamă largă de habitate umane, de la terenuri agricole până la orașe. Ele reprezintă o amenințare semnificativă asupra biodiversității, dar produc și pagube însemnate animalelor domestice.

Studiul furnizează informații valoroase în privința invaziei de șoareci de casă care afectează anumite zone rurale din New South Wales, Australia. În acest sens, cercetătorii nu au observat diferențe în privința incidenței șoarecelui de casă în dieta vulpii în anii cu invazii de șoareci și în cei fără invazii. Însă, incidența șoarecilor de casă în dieta vulpilor din aceste zone a fost de aproximativ 2,3 ori mai mare decât media generală din alte zone. Aceasta ar putea sugera că vulpile beneficiază de pe urma numărului mai mare de șoareci, chiar dacă incidența mai mare nu poate contracara rata ridicată de reproducere a șoarecilor de casă în condiții ideale.

Profesorul Fleming și echipa sa de colaboratori au revizuit 85 de studii privind dieta vulpilor, totalizând un număr de 31.693 de eșantioane.

Aceste dovezi reprezintă o motivație pentru un mai bun control al vulpilor din Australia, în special în tufărișurile din jurul zonelor urbane, acolo unde speciile endemice, așa cum sunt oposumii, reprezintă o proporție semnificativă a dietei vulpilor. Acest studiu subliniază importanța managementului integrat al speciilor dăunătoare, în scopul conservării biodiversității, conchide prof. Fleming. Ca măsură de precauție, controlul populaților de vulpi, pisici sălbatice și iepuri ar trebuie realizat simultan, deoarece îndepărtarea uneia dintre aceste specii poate avea repercusiuni asupra animalelor sălbatice endemice.

Vulpea a fost introdusă în Australia în urmă cu circa 150 de ani, iar la doar 30 de ani de la introducere a fost recunoscută drept amenințare pentru animalele domestice și fauna sălbatică. Studiile anterioare arată că vulpea deja a contribuit la dispariția a 14 specii de mamifere endemice și a unei specii de păsări.

Source Sursa: www.phys.org
Text: Universitatea din Murdoch



Din aceeași categorie