Logo bio-infomedia.ro

Moartea acvilelor americane, cauzată de poluarea cu brom

Acvila americană
Acvilele americane mor de zeci de ani de o boală stranie. | Foto: AVALON.RED/ALAMY
  • Mortalitatea acvilelor americane s-ar putea datora intoxicației cu bromura provenită din prada contaminată pe care aceste păsări o consumă.
  • Bromura provenită din diferite surse industriale sau din erbicide se acumulează în plantele acvatice, care apoi sunt utilizate ca hrană de către pești, fapt care determină contaminarea acestora.

Ar putea exista o explicație pentru moartea de sute de acvile americane (Haliaeetus leucocephalus) în partea de sud-est a Statelor Unite. Acestea s-ar fi putut hrăni cu pradă din lacuri contaminată cu bromură, deși proveniența aceste substanțe chimice este neclară.

În anul 1994, zeci de acvile americane au murit în Arkansas. De atunci, alte 200 de păsări, toate trăind lângă lacuri artificiale din Texas până în Carolina, au fost diagnosticate cu mielopatie vacuolară, care creează orificii în creier și măduva spinării.

Acvilele care prezintă această boală se izbesc de vârfurile munților sau mor prin înfometare, deoarece își pierd controlul aripilor și al altor mișcări ale corpului, spune Timo Niedermeyer de la Universitatea Martin Luther din Germania.

Cercetătorii din Statele Unite suspectau de mult timp existența unei conexiuni cu cimbrul-de-apă (Hydrilla verticillata), o buruiană subacvatică invazivă, și algele albastre-verzi (tehnic denumite cianobacterii) care o acoperă. Ei au observat că peștii și păsările de apă deveneau mai slăbiți și își pierdeau coordonarea după ce se hrăneau cu această plantă, iar acvilele vânau această pradă contaminată deoarece era mai ușor de prins.

Susan Wilde de la Universitatea din Georgia a secvențiat ADN-ul cianobacteriilor și a denumit noua specie Aetokthonos hydrillicola, ceea ce înseamnă "ucigaș de acvile care trăiește pe cimbrul-de-apă".

Totuși în ciuda suspiciunilor, echipa lui Wilde nu a putut identifica otrava în interiorul cianobacteriilor. Drept urmare, a trimis mostre lui Niedermeyer, al cărui echipă a cultivat cianobacteriile în laborator. Însă atunci când cercetătorii au hrănit puii cu aceste cianobacterii crescute în laborator, păsările au rămas sănătoase. Acesta a fost un mare pas înapoi, a declarat cercetătorul.

Niedermeyer a studiat cianobacteriile primite de la Wilde printr-o tehnică mai avansată - spectrometrie de masă cu absorbție/ionizare cu laser la presiune atmosferică - și, de această dată, a descoperit un ingredient neașteptat: bromul.

Bromul sub forma ionului său stabil de bromură nu este neobișnuit în natură, însă este rar în apele dulci. Se pare că bromul este preferat de cimbrul-de-apă: măsurătorile realizate în lacurile în care se găsește această plantă arată că cimbrul absoarbe atât de multă bromură încât țesuturile sale conțin de o mie de ori mai multă substanță decât apa din jur. Se pare că cianobacteriile care trăiesc pe cimbrul-de-apă absorb bromura din plantă.

Echipa lui Niedermeyer a cultivat mai multe cianobacterii, de această data aceasta adăugând bromură în tuburile de testare, iar după câteva zile cianobacteriile au produs compuși în formă de stea plini cu bromură. Testarea ulterioară a arătat că acești compuși sunt toxici.

Proveniența bromurii din apa lacului este următorul mister care trebuie elucidat. Niedermeyer bănuiește că managerii parcului ar putea utiliza erbicide cu bromură pentru controlul buruienii invazive cimbru-de-apă, care invadează zone folosite pentru înot, pescuit sau plimbare cu barca. Bromura ar mai putea proveni din apele uzate deversate de centralele termice cu cărbune.

Cercetătorii plănuiesc să investigheze posibilele surse ale bromurii, precum și dacă toxina are efecte asupra mamiferelor, inclusiv asupra omului.

Source Sursa: www.newscientist.com
Foto: Christa Lesté-Lasserre



Din aceeași categorie