Logo bio-infomedia.ro

Fluturii Monarh, pe cale de dispariție?

Fluturele Monarh
Fluturi Monarh (Danaus plexippus) la locul lor de iernat de lângă Angangueo, Mexic. | Foto: SYLVAIN CORDIER/NPL/MINDEN PICTURES
  • America de Nord găzduiește două populații migratoare native de fluturi Monarh: o populație estică, mai largă, care însumează aproximativ 90% din total, și o populație vestică, mai mică.
  • Fluturii Monarh înfruntă amenințări, cum ar fi pierderea habitatelor, utilizarea substanțelor chimice în agricultură, vremea și schimbările climatice pe termen lung.

Luna trecută, U.S. Fish and Wildlife Service (FWS) a declarat că unul dintre cei mai cunoscuți fluturi din America de Nord, fluturele Monarh (Danaus plexippus), ar putea fi în dificultate. Însă agenția nu a inclus această insectă în Endangered Species Act. Între timp, cercetătorii continuă dezbaterile privind cea mai bună modalitate de a determina starea de sănătate a populațiilor de fluturi Monarh.

În ultimele luni, aceste dezbateri s-au intensificat prin intermediul preprinturilor și articolelor. Într-una din tabere se găsesc cercetătorii care au documentat un declin drastic al numărului de fluturi Monarh în Mexic și în alte zone unde insectele își petrec iarna. Aceștia cred că fluturii au nevoie imediată de ajutor, în particular prin protejarea și extinderea pajiștilor cu planta laptele-câinelui, unde se hrănesc larvele fluturelui. În cealaltă tabără se află oamenii de știință care au determinat numărul de fluturi în zonele pe care aceștia le ocupă în sezonul cald, ajungând la concluzia că nu este cazul să ne alarmăm. Ca specii, fluturii Monarch nu au nevoie să fie salvați, a declarat Andrew Davis, ecolog la Universitatea din Georgia.

Fluturii Monarh se găsesc în toată lumea, însă America de Nord este casa a două populații migratoare native. Un grup mai larg, care reprezintă aproximativ 90% dintre fluturii Monarh ai Americii de Nord, ocupă jumătatea estică a continentului. Odinioară, sute de milioane de fluturi își încheiau ruta de migrație în lungime de 9600 km, care îi duce din Mexic până în Canada în fiecare an. Fluturii Monarh dintr-o altă populație mai mică din vestul Americii de Nord călătoresc doar până în sudul Californiei pentru a ierna.

Insectele înfruntă amenințări, cum ar fi pierderea habitatelor și pesticidele, existând un larg consens că populațiile vestice au suferit un declin semnificativ. Însă starea populațiilor estice, mai mari, va fi cea care va determina dacă fluturii Monarh vor intra sub protecție. Iar dimensiunea acestor populații s-a dovedit a fi dificil de determinat.

Unul dintre obstacole este ciclul biologic complex al fluturilor Monarh, care poate implica migrații lungi, realizate în stilul unei curse de ștafetă de către indivizi din patru generații diferite, fiecare dintre acestea ducând la bun sfârșit doar un pas al călătoriei. Drept urmare, estimarea populațiilor poate varia în funcție de modul și locul în care fluturii sunt numărați și pe ce perioadă, a declarat ecologul Joshua Puzey, de la Colegiul William & Mary.

Unii cercetători se concentrează asupra numărului de fluturi Monarh care sosesc în fiecare iarnă la locurile de iernat dintr-o mică regiune muntoasă din centrul Mexicului. Fluturii se adună pe brazi în mănunchiuri atât de dense încât oamenii de știință le estimează numărul măsurând suprafața de arbori pe care o acoperă. Această arie s-a redus în ultimele două decenii. În sezonul 2019-2020, ea a scăzut la 2,83 hectare, jumătate față de iarna anterioară și mult mai puțin decât cele 18 hectare înregistrate în sezonul 1996-1997. U.S. Geological Survey (USGS) a estimat că sunt necesare șase hectare pentru ca populațiile de fluturi Monarh să rămâne pe linia de plutire pe termen lung. Numărul actual de fluturi Monarh nu este sustenabil, a afirmat ecologul Karen Oberhauser, de la Universitatea din Wisconsin.

Însă, informațiile colectate din nordul Mexicului în alte perioade ale anului înfățișează o altă imagine. În fiecare sezon, numeroși oameni de știință și voluntari numără fluturii, pe măsură ce aceștia zboară peste stațiile de înregistrare, dar și ouăle și larvele de Monarh găsite pe planta laptele-câinelui, singura sursă a hrană a acestora. Atunci când Davis și colegii săi au analizat 20 dintre aceste seturi de date, acoperind o perioadă de timp de 15-100 de ani, ei au observat puține semne ale unui declin drastic. Populațiile din timpul iernii și primăverii s-au redus puțin, însă numărătorile de vară și toamnă au arătat puține pierderi.

Descoperirile au fost publicate sub formă de preprint pe site-ul Preprints.org și au adunat recenzii mixte. Entomologul Anurag Agrawal, de la Universitatea Cornell, consideră că este important faptul că informațiile au fost puse laolaltă în acest fel, însă ecologul Leslie Ries, de la Universitatea Georgetown, respinge concluziile. Imaginea conturată [..] include multe concluzii greșite, bazate pe studiile și datele citate, a declarat Ries.

Obsevațiile realizate de voluntari sunt neprețuite, însă există câteva aspecte care trebuie clarificate. De exemplu, voluntarii tind să numere fluturii Monarh din locurile care sunt ușor accesibile și unde aceștia sunt des întâlniți. Dacă nu cauți fluturii acolo unde obișnuiau să se găsească, poți trage concluzia greșită că aceștia nu sunt în declin,a declarat Laura Lopez-Hoffman, de la Universitatea din Arizona.

Agrawal indică o altă sursă de confuzii. Pe baza numărătorilor efectuate de voluntari pe tot parcursul ciclului biologic, s-a descoperit că fiecare dintre cele patru generații dintr-un an se poate extinde sau intra în declin în mod independent, prezentând tendințe aflate în conflict. La fel ca Davis, Agrawal nu consideră că fluturii Monarh sunt în pragul extincției, însă crede că populațiile din America de Nord sunt în declin.

Dacă numărul fluturilor este în scădere, unii oameni de știință au susținut de mulți ani că mai multă laptele-câinelui ar putea fi de ajutor. Un număr de studii au concluzionat că, începând din anii 1990, schimbarea practicilor agricole și utilizarea pe scară largă a erbicidelor au dus la declinul populațiilor de Monarh, din cauza reducerii vigorii și înălțimii plantelor. Utilizând dispozitive de urmărire atașate fluturilor, organizația non-profit Monarch Watch a descoperit că dimensiunile populațiilor de vară, care au nevoie de laptele-câinelui pentru a se reproduce, determină dimensiunile populațiilor care iernează. Acest fapt sugerează că extinderea habitatului laptelui-câinelui, care are potențialul de a crește populațiile de fluturi din perioada verii, este măsura de conservare cu cel mai mare impact, au concluzionat entomologul și fondatorul Monarch Watch, Orley Taylor, de la Universitatea din Kansas și colegii săi, într-un studiu publicat în Frontiers in Ecology and Evolution.

Wayne Thogmartin, ecolog la USGS, este de acord cu această concluzie, citând informații încă nepublicate din cadrul a șase programe de monitorizare desfășurate pe durata a 25 de ani. Aceste informații arată o strânsă corelație între populațiile de vară și cele de iarnă.

Însă nu toți sunt de acord cu ipoteza limitării date de laptele-câinelui. În timp ce mai mult laptele-câinelui nu poate face rău fluturilor Monarh [...] există dovezi convingătoare [...] că această plantă nu este un factor limitant, a declarat Puzey. De exemplu, dacă laptele-câinelui ar fi în cantități mici, atunci larvele fluturilor Monarh ar fi trebuit să desfrunzească toate plantele existente, fapt care nu s-a întâmplat. Uneori, voluntarii întâmpină greutăți în depistarea larvelor chiar și pe câmpurile pline cu laptele-câinelui.

Ries crede că alți factori, cum ar fi vremea și schimbările climatice pe termen lung, joacă un rol mai important în determinarea numărului de fluturi Monarh. Unele studii au descoperit că numărul de fluturi care zboară spre nord în timpul primăverii, pentru a se reproduce, este un factor însemnat al dimensiunii populației anuale. Așadar, un îngheț de primăvară sau o furtună care omoară numeroși fluturi pot avea un afect asupra întregului an.

Având în vedere aceste incertitudini și faptul că eforturile de conservare sunt deja în desfășurare, autoritățile din Statele Unite afirmă că fluturii Monarh nu sunt candidați pentru protecția federală, în principal pentru că resursele sunt limitate și alte specii au o mai mare nevoie de ajutor. O nouă decizie în acest sens va fi luată în anul 2024.

Această întârziere îl îngrijorează pe Tyler Flockhart, ecolog la Universitatea din Maryland, care a modelat dinamica populațiilor de fluturi Monarh.

Source Sursa: Science (www.sciencemag.org)
Text: Elizabeth Pennisi
Foto: Sylvain Cordier



Din aceeași categorie