Logo bio-infomedia.ro

China declară urșii panda în afara pericolului

Ursul panda mare
O femelă de urs panda mare și puiul său explorează țarcul în care sunt închiși în Wolong China Conservation and Research Center, din privincia Sichuan, China. | Foto: AMI VITALE, NAT GEO IMAGE COLLECTION
  • Autoritățile din China au anunțat că urșii panda, ale căror populații sălbatice aproape că s-au dublat după 30 de ani de eforturi de refacere conduse de guvern, nu mai sunt în pericol.
  • Competiția cu viețuitoarele sălbatice native ar putea împiedica eforturile de creștere a populațiilor faimoșilor urși panda, în habitatele lor naturale din China.

Ursul panda mare, animalul național al Chinei, este un simbol mondial al drăgălășeniei. Însă urșii cu blana colorată în alb și negru au suferit mult datorită calităților lor - braconajul pentru blană, scoaterea din țară ca pui pentru a fi vânduți în Statele Unite și Japonia, comercializarea ca o marfă obișnuită între grădinile zoologice.

În anii 1980, numărul lor în sălbăticie scăzuse la doar puțin peste o mie. Extincția era foarte aproape.

Însă în această vară, urșii panda au devenit și un simbol global al succesului conservării. Autoritățile din China au anunțat că animalele, ale căror populații sălbatice aproape s-au dublat după 30 de ani de eforturi de refacere conduse de guvern, nu mai sunt în pericol.

În anul 2016, Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN) deja retrogradase ursul panda de la specie aflată în pericol la specie vulnerabilă, datorită unei populații aflate în continuă creștere și a extinderii habitatului. Însă unii oameni de știință chinezi resping această analiză, spunând că decizia a fost prematură și ar putea submina eforturile de protejare a ursului panda.

Pădure în China
Pădurile Chinei au fost curățate de mulți prădători mari, ceea ce a permis proliferarea speciilor de pradă, precum takinul din Sichuan și mistrețul din nordul Chinei. | Foto: KYLE OBERMANN, CONSERVATION INTERNATIONAL

S-au realizat multe din 2016. China a înființat un nou parc național pentru ursul panda, care acoperă 70% din habitatul existent al animalului, în principal în provincia Sichuan. Iar numărul urșilor panda din cadrul programelor de reproducere în captivitate din întreaga lume aproape că s-a dublat, la 633. Aceasta reprezintă de două ori mai mulți panda față de cât este necesar pentru păstrarea diversității genetice, esențială pentru supraviețuirea speciei.

Între timp, un studiu despre efectele schimbărilor climatice asupra bambusului, care reprezintă până la 99% din dieta ursului panda, arată că toleranța lor - și cea a bambusului - la variațiile temperaturilor și precipitațiilor este mult mai mare decât s-a crezut inițial.

În realitate, creșterea de astăzi este ceva ce nimeni nu bănuia că se va întâmpla în urmă cu 20 de ani. Acum, panda sunt o poveste de succes, spune Fang Wang, biolog la Școala de Științele Vieții a Universității Fudan din Shanghai.

Cu toate acestea, este un succes în anumite limite, deoarece refacerea populației de panda nu este pe deplin sigură, avertizează experții. Defrișările pe scară largă și fragmentarea habitatului limitează urșii panda în sălbăticie la mai puțin de un procent din aria lor istorică. Și noi amenințări se profilează la orizont.

Conflicte naturale

Declararea mai multor rezervații naturale pentru a ajuta la refacerea populației de urși panda a adus beneficii și pentru takinii din Sichuan. Numărul lor în Rezervația Naturală Națională Tangjiahe, un important refugiu pentru urșii panda, aproape că s-a triplat, de la 500 în anul 1986 la peste 1.300 în anul 2015. (Masculii de takin pot fi periculoși, mai ales în sezonul de împerechere. În timpul unei perioade de nouă ani, ei au ucis 22 de oameni și au rănit alți 184 în Munții Qinling.)

Am observat cum activitatea takinului influențează creșterea vegetației, spune Diao Kunpeng, fondator al organizației non-profit Qingye Ecology, care desfășoară activități de gestionare și cercetare în rezervațiile naturale.

Takinii descojesc scoarța copacilor pentru a se hrăni, expunându-i la infecții fungice mortale și la insecte. Ca rezultat, compoziția pădurii se modifică - mai puțini arbori mari, mai multe tufișuri arbustive. Iar urșilor panda le plac pădurile de bambus cu arbori înalți, care le servesc drept maternități pentru creșterea puilor, spune Diao.

Munte în China
Urșii panda trăiesc doar pe un procent din habitatul lor original, iar o mare parte a acestuia este protejată sub formă de rezervații naturale. | Foto: KYLE OBERMANN, CONSERVATION INTERNATIONAL

Urșii panda marchează copacii cu o substanță cerată, secretată de glandele de sub coadă, ca o modalitate de comunicare și de a-și găsi perechea. Însă atunci când takinii se scarpină de copaci, ei pot îndepărta sau diminua acest miros specific.

Oamenii de știință nu au încă date concludente care să arate cum modificările pădurilor afectează urșii panda sălbatici, dar un studiu pe termen lung din Tangjiahe ar trebui să ofere mai multe răspunsuri, spune Diao.

Potrivit lui Wang, mistreții din nordul Chinei pot fi și mai problematici pentru urșii panda. Ambele specii sunt protejate în China. Nu există o estimare oficială a numărului de mistreți, dar se pare că depășesc numărul de takini, habitatul lor este mai mare și impactul lor asupra mediului este mult mai pronunțat.

În fiecare primăvară, lăstarii tineri de bambus oferă o sursă valoroasă de proteine și substanțe nutritive pentru panda, în special pentru mamele însărcinate sau care alăptează. Însă mistreților le place să mănânce lăstari tineri, iar cercetările arată că urșii panda evită să se hrănească în zonele locuite de mistreți. Între timp, numărul urșilor panda a crescut în zonele învecinate, cu mai puțini porci sălbatici.

Mai mult, mistreții poartă boli precum răpciuga canină (jigodia) și pesta porcină, care pot fi transmise la alte specii. Cu siguranță că aceste virusuri vor infecta și urșii panda, spune Wang. Iar prin râmat, porcii distrug culturile agricole, ceea ce ar putea duce la reducerea eforturilor de conservare în zonele unde trăiesc urșii panda.

Urșii panda au foarte puțini prădători naturali, iar în trecut, animale precum leoparzii de zăpadă și lupii țineau sub control numărul de takini și mistreți. Însă acești prădători de top au dispărut aproape complet, potrivit unui studiu din 2020 realizat de William McShea, ecolog la Smithsonian Conservation Biology Institute, din Front Royal, Virginia. Cei mai mulți au murit din cauza braconajului și a pierderii habitatului, spune McShea, care a lucrat în China de mai bine de 20 de ani și susține reintroducerea acestor carnivore mari.

Potrivit lui Wang, oficialii responsabili de fauna sălbatică nu dispun de date suficiente despre takini sau mistreți pentru a pune în practică planuri de gestionare care să le echilibreze numărul și nevoile cu cele ale urșilor panda.

"Viitorul pozitiv al urșilor panda"

În cea mai mare parte a secolului al XX-lea, blănurile de panda vândute pe piața neagră internațională au adus sume uriașe - de până la 100.000 de dolari pe bucată. În cartea sa din 1994, The Last Panda, naturalistul George Schaller a descris ursul panda ca pe o specie afectată de braconaj, pierderea habitatului și gestionarea defectuoasă. La acea vreme, el a prezis că braconierii vor elimina panda cu mult înainte ca consangvinizarea să devină o problemă.

Astăzi, braconajul este rar, iar exploatarea forestieră a fost practic eliminată, în interiorul și în afara rezervațiilor. Schaller, acum în vârstă de peste 80 de ani, spune că este mult mai optimist. Dacă ar scrie o nouă carte, spune naturalistul, ar trebui să fie ceva despre viitorul pozitiv al urșilor panda.

O rețea dedicată de rangeri a ajutat la stoparea declinului urșilor panda - în provincia Sichuan, care găzduiește majoritatea urșilor sălbatici, cel puțin 4.000 de rangeri patrulează cele 166 de rezervații naturale. Rangerii acționează ca un tampon între lege și practicile tradiționale, spune Wang. De asemenea, ei asistă conservaționiștii și biologii prin colectarea de informații vitale despre animale. Rangerii locuiesc, de obicei, în interiorul rezervațiilor, făcând drumeții de săptămâni la rând prin pădurile montane de bambus pentru a întreține camerele video de supraveghere și pentru a înregistra comportamentul faunei sălbatice. Datele pe care le colectează sunt utilizate pentru a determina numărul oficial de urși panda sălbatici din China - următoarea evaluare oficială va avea loc în anul 2022 - și sunt luate în considerare în cadrul cercetărilor și strategiilor de conservare.

O măsură pe care conservaționiștii chinezi au adoptat-o este reproducerea și creșterea urșilor panda în captivitate, cu scopul de a-i elibera în rezervații naturale pentru a susține populațiile sălbatice.

Reintroducerea urșilor panda este controversată, deoarece este costisitoare și necesită mult timp pentru a crește animalele în captivitate.

Succesul eforturilor a fost unul relativ. Până în prezent, 14 urși panda au fost eliberați, 12 dintre ei fiind născuți în captivitate. Dintre aceștia, nouă au supraviețuit. Alți doi erau urși panda sălbatici care fuseseră salvați și ținuți în captivitate. Singurul caz confirmat de urs panda eliberat care s-a reprodus în sălbăticie este cel al unui urs dintre cei salvați.

La sfârșitul anului 2019, Centrul Chinez de Cercetare și Conservare a Urșilor Panda a anunțat un plan de eliberare a trei panda în provincia Jiangxi, unde animalele au dispărut de cel puțin 10.000 de ani. Aceasta ar fi fost prima eliberare a urșilor panda captivi în afara provinciei Sichuan, dacă planul nu ar fi fost stopat la mijlocul anului 2020, pe fondul unei dezbateri acerbe între cercetătorii și oficialii chinezi cu privire la eficacitatea reintroducerii urșilor.

În rândul comunității de experți chinezi și chiar al echipei implicate în programul de reproducere există mari diferențe de opinie, spune Wang. Așadar, nu există un plan complet în privința eliberării urșilor panda.

Wang speră că va fi luată o decizie de a elibera mai mulți panda într-un mod metodic și direcționat, de a stimula populațiile regionale mici și de a conecta coridoarele sălbatice, astfel încât animalele să se poată deplasa liber în zone cu un habitat potrivit.

Indiferent de ce se va întâmpla, nu avem nevoie de 600 de urși panda captivi, spune Wang. Probabil că doar după o anumită doză de eșec vom putea elibera urșii panda mai bine și vom îmbunătăți viața lor în sălbăticie.

Programul de reproducere nu va schimba lumea, spune McShea. Ar fi mult mai bine dacă s-ar crea rezervații în care panda să se reproducă din abundență, pentru ca apoi să fie relocați în alte părți.

Source Sursa: nationalgeographic.com
Text: Kyle Obermann



Din aceeași categorie