Logo bio-infomedia.ro

Cel mai vechi ADN animal dezvăluie evoluția mamuților

Mamutul de stepă (ilustrație)
O descendență străveche a mamutului de stepă (în ilustrație) a dus la mamuții lânoși care au cutreierat Arctica. Mostre de ADN cu o vechime de un milion de ani sugerează că o altă descendență anterior necunoscută s-a încrucișat cu mamuții lânoși și a dat naștere mamuților columbieni, care s-au răspândit în America de Nord. | Foto: BETH ZAIKEN/CENTRE FOR PALEOGENETICS
  • Din molarii unui mamut dezgropați din permafrostul Siberiei de Nord, cercetătorii au extras ceea ce s-a dovedit a fi cel mai vechi ADN de origine animală recuperat vreodată.
  • Această descoperire aduce noi informații despre originile și evoluția diferitelor specii de mamuți.

Cel mai vechi ADN recuperat vreodată de la animale adaugă noi capitole istoriei mamuților, mergând înapoi în timp cu peste un milion de ani.

Materialul genetic provenit din molarii unui mamut străvechi descoperiți în Siberia întrec recordul stabilit anterior de ADN-ul cu o vechime de 700.000 de ani provenit de la un cal înghețat și fosilizat. Unele fragmente genetice de la mamut sugerează că mamuții străvechi deja posedau caracteristici care le permiteau să reziste temperaturilor scăzute din perioadele glaciare. Mai mult, unii dintre acești uriași păroși care au trăit în America de Nord ar fi putut fi un hibrid între mamuții lânoși și o specie de mamuți anterior necunoscută.

Aceste descoperiri scot în evidență vremurile captivante în care trăim, spune Charlotte Lindqvist, biolog la Universitatea Buffalo din New York. Putem preleva material genetic de la astfel de animale străvechi, ceea ce ne deschide o fereastră înspre trecut. Aceste informații pot dezvălui modul în care au evoluat animalele dispărute, adăugându-se indiciilor provenite din examinarea oaselor străvechi.

ADN-ul de mamut a fost extras din trei molari dezgropați în anii 1970 din permafrostul din nordul Siberiei. Deși ADN-ul se degradează în secvențe mai scurte de materiale genetic în decursul timpului, ceea ce îl face mai dificil de manipulat și studiat, permafrostul înghețat ajută la conservarea informației genetice. Studiile teoretice sugeraseră că cercetătorii ar putea recupera ADN cu o vechime mai mare de un milion de ani. Totuși, ADN-ul recuperat este destul de aproape de limita a ceea ce este posibil, spune Love Dalén, genetician la Centrul de Paleogenetică din Stockholm.

Cele mai vechi două specimene, denumite Krestovka și Adycha, au trăit în urmă cu aproximativ 1,2 milioane de ani. Un al treilea, denumit Chukochya, datează din urmă cu 800.000-500.000 de ani. Analiza genetică a ADN-ului recuperat de la aceste specimene, precum și ADN-ul de la alți mamuți și elefanții din prezent, sugerează că Krestovka și Adycha aparțineau unor două specii diferite de mamut. Anterior, cercetătorii credeau că doar o singură specie de mamut, denumită mamutul de stepă (Mammuthus trogontherii), a trăit în Siberia în urmă cu un milion de ani.

În timp ce Adycha a făcut parte din descendența mamutului de stepă care a dat naștere mamuților lânoși, mamutul Krestovka s-ar fi putut desprinde de rudele sale în urmă cu mai mult de două milioane de ani și ar fi putut reprezenta o descendență de mamuți necunoscută. Această specie neidentificată s-ar fi putut încrucișa cu mamuții lânoși pentru a da naștere mamutului columbian (M. columbi), în urmă cu cel puțin 420.000 de ani. Mai tânărul mamut Chukochya ar fi putut fi un mamut lânos timpuriu (M. primigenius).

Studiul adaugă noi informații la materialul genetic al mamuților decodificat de cercetători și extinde regiunile geografice unde aceste mostre au fost descoperite, spune Vincent Lynch, biolog la Universitatea Buffalo, care nu a fost implicat în cercetări. Analiza materialului genetic provenit de la mamuții din diferite regiuni este importantă dacă vrei să stabilești cum au devenit mamuții ceea ce au fost, de ce arătau așa cum au arătat și cât de diversificați au fost, spune Lynch.

Trăsături precum părul aspru, care probabil că a ajutat mamuții să reziste frigului, sunt străvechi. Mamuții Adycha și Chukochya deja posedau modificările genetice pentru multe dintre aceste caracteristici, ceea ce arată că animalele cu păr s-au adaptat lent la frigul din epocile glaciare în decursul a sute de mii de ani. Multe dintre trăsăturile care i-au definit pe mamuți - urechile mici, cantitatea mare de grăsime, sensibilitatea redusă la frig - au apărut înainte ca ei să ajungă în acel mediu, conchide Lynch.

Totuși, în timp ce noile descoperiri sunt cu adevărat intrigante, ADN-ul străvechi este fragil și există o limită în ceea ce privește câte informații pot găsi cercetătorii în specimenele străvechi. Așadar, aceste descoperiri sunt departe de a spune întreaga poveste.

Source Sursa: www.sciencenews.org
Text: Erin Garcia de Jesus



Din aceeași categorie

Pasărea moa

De ce au dispărut păsările moa din Noua Zeelandă

31 decembrie 2020 | Specii dispărute