Logo bio-infomedia.ro

Balenele mănâncă mult mai mult decât s-a crezut

Balena cu cocoașă
Balenele cu cocoașă se hrănesc cu pești în Sanctuarul Marin Național Stellwagen Bank din largul coastei statului Massachusetts, S.U.A. | Foto: ELLIOTT HAZEN
  • Un nou studiu a constatat că balenele, inclusiv balenele albastre și cu cocoașă, mănâncă, în medie, de trei ori mai mult krill și alte alimente decât se credea anterior, ceea ce înseamnă că și produc mai multe excremente - bogate în fier. Abundența fitoplanctonului, care susține krillul și multe alte părți ale rețelei trofice din oceane, se bazează pe acest fier.
  • O balenă albastră poate consuma 16 tone de krill într-o singură zi, au descoperit cercetătorii. Din punct de vedere energetic, aceasta echivalează cu aproximativ 10 până la 20 de milioane de calorii sau aproximativ 30.000 de Big Mac-uri.

Vânătorii de balene au extras balene gigantice din ocean timp de o mare parte a secolului trecut, reducând numărul cu până la 99% pentru anumite specii. Unii oameni de știință au crezut că krillul - micile crustacee pe care multe balene le mănâncă cu înghițituri uriașe - ar putea exploda ca număr în lipsa presiunii determinate de cele mai mari animale care au trăit vreodată.

Dar asta nu s-a întâmplat. În schimb, numărul krillilor din Antarctica a scăzut de la mijlocul secolului al XX-lea, cu peste 80% în zonele intens traficate de vânătorii de balene. Mulți alți consumatori de krill, cum ar fi păsările marine și peștii, au avut de suferit și ei în absența crustaceelor și a balenelor.

Acum, oamenii de știință au o idee mai clară de ce s-a întâmplat acest lucru: excrementele de balenă, sau mai degrabă, lipsa acestora.

Un nou studiu a constatat că balenele, inclusiv balenele albastre și cu cocoașă, mănâncă, în medie, de trei ori mai mult krill și alte alimente decât se credea anterior, ceea ce înseamnă că și produc mai multe excremente. În mod paradoxal, prăbușirea krillului poate fi cauzată de existența a mai puține balene care excretă krill digerat și bogat în fier, determinând lipsa din ecosisteme a acestui nutriment esențial de care au nevoie pentru a se dezvolta. Abundența fitoplanctonului, care susține krillul și multe alte părți ale rețelei trofice, se bazează pe acest fier. Restabilirea populațiilor de balene la nivelurile de dinainte de vânătoare ar putea ajuta la consolidarea acestor ecosisteme și chiar la stocarea a mai mult carbon în ocean, raportează cercetătorii în numărul din 4 noiembrie al revisti Nature.

Este dificil de cunoscut rolul jucat de balene în cadrul ecosistemelor fără a ști cât de mult mănâncă acestea, spune Jeo Roman, ecolog marin la Universitatea din Burlington, Vermont, care nu a fost implicat în realizarea studiului. Cantitatea de hrană consumată de balene a fost puțin cunoscută anterior, spune cercetătorul, iar acest studiu ne va ajuta să înțelegem mai bine modul în care reducerea numărului de balene a avut impact asupra ecosistemelor.

Evaluarea precisă a dietei creaturilor de dimensiunea unui Boeing 737, care înghit hoardele de nevertebrate lungi de un centimetru mult sub suprafața oceanului, nu este un lucru banal. Estimările anterioare s-au bazat pe disecțiile balenelor moarte sau pe deducerea nevoilor metabolice ale balenelor în funcție de dimensiunea acestora. Aceste studii au fost dosr ipoteze de lucru și niciunul nu a fost efectuat pe balene vii în sălbăticie, spune Matthew Savoca, biolog marin la Hopkins Marine Station de la Universitatea Stanford din Pacific Grove, California.

Dar noua tehnologie le-a oferit lui Savoca și colegilor săi o șansă de a răspunde la o întrebare de bază despre biologia unora dintre cele mai carismatice animale de pe pământ.

Cercetătorii trebuiau să afle trei lucruri: cât de des se hrănesc balenele, cât de mari iau înghițituri le și câtă mâncare este în fiecare înghițitură. Folosind senzori sofisticați, fixați pe spatele a 321 de indivizi din șapte specii de balene, cercetătorii au putut spune când balenele s-au aruncat după pradă, un semn sigur de hrănire. Dronele aeriene au făcut fotografii cu 105 balene, pe care cercetătorii le-au folosit pentru a estima dimensiunea înghițiturii. În cele din urmă, cartografierea cu ajutorul sonarului a relevat densitatea krillului în zonele-cheie de hrănire.

Combinarea acestor seturi de date a dezvăluit o imagine mai detaliată asupra hrănirii balenelor decât oricând înainte, spune Sarah Fortune, ecolog marin la Fisheries and Oceans Canada din Winnipeg. Savoca și colegii săi au măsurat toate lucrurile care trebuiau măsurate pentru a obține o estimare exactă a consumului balenelor, spune cercetătoarea.

Se pare că, în medie, balenele mănâncă de aproximativ trei ori mai multă hrană decât sugerau estimările anterioare. De exemplu, o balenă albastră poate consuma 16 tone de krill într-o zi, au descoperit cercetătorii. Din punct de vedere energetic, asta echivalează cu aproximativ 10 până la 20 de milioane de calorii sau aproximativ 30.000 de Big Mac-uri, spune Savoca.

Balenele nu mănâncă atât de mult în fiecare zi. Animalele merg luni de zile fără a se hrăni atunci când migrează pe distanțe mari. Dar volumul mare de alimente pe care le consumă și apoi le excretă sugerează că balenele modelează ecosistemele oceanice într-un grad mai mare decât se credea anterior, spune Savoca, ceea ce face ca pierderea lor să aibă un impact mult mai mare.

Aceasta se întâmplă deoarece balenele joacă un rol în ciclul nutrimentelor. Hrănindu-se, în adâncime, cu krill bogat în fier și returnând o parte din acest fier la suprafață sub formă de excremente, balenele ajută la păstrarea acestui element crucial în rețeaua trofică. Vânătoarea excesivă de balene ar fi rupt acest ciclu al fierului. Cu mai puțin fier la suprafață, abundența fitoplanctonului se micșorează, numărul de krill se prăbușește și ecosistemul devine mai puțin productiv, spune Savoca.

Înainte ca vânătoarea industrială să fi ucis milioane de balene în secolul al XX-lea, cercetătorii estimează că doar balenele din Oceanul Sudic - o zonă importantă de hrănire - au consumat 430 de milioane de tone de krill în fiecare an, mai mult decât dublul întregii biomase de krill găsite astăzi în aceste ape. Chiar și cu populațiile reduse din prezent, cercetătorii estimează că balenele previn pierderea anuală a 1.200 de tone de fier.

Probabil că balenele nu sunt singurul factor din spatele pierderilor de krill, spune Savoca, dar dovezile sugerează că balenele joacă un rol aici, iar atunci când le îndepărtezi cu totul, sistemul devine, în medie, mai puțin productiv.

Câteva populații de balene încep să se reconecteze. Dacă balenele și krillii ar putea fi readuse la numărul de la începutul anilor 1900, productivitatea Oceanului Sudic ar putea crește cu 11%, conform calculelor cercetătorilor. Această productivitate crescută s-ar putea traduce prin mai multe corpuri bogate în carbon, de la krilli la balenele albastre, care, luate împreună, ar stoca anual 215 milioane de tone de carbon - echivalentul îndepărtării de pe străzi a peste 170 de milioane de mașini în fiecare an.

Balenele nu sunt soluția pentru schimbările climatice, spune Savoca. Însă refacerea populațiilor de balene ar ajuta puțin și avem nevoie de multe bucăți mici adunate împreună pentru a rezolva problema.

Source Sursa: sciencenews.org
Text: Jonathan Lambert



Din aceeași categorie